păsările călătoare şi viaţă

Spre seara vieţii

Spre seara vieţii miroase a pustiu,
Cerul nu mai vede prin pupila soare,
Genele s-ascund în păsări călătoare,
Spuma din valul mării trece în târziu.

În seara vieţii noastre depărtarea creşte,
Dealul nu ne urcă peste coama sa,
Steaua plină-n visuri nu mai are şa,
Umbra de sub noi, subţire, se topeşte.

Asta-i seara vieţii searbădă, amară,
Totul e fărâmă, chiar munţii au apus,
Doar adâncimea creşte în braţele de urs
Ce-aşteaptă-n sânul lui o căprioară.

Mă doare ceasul serii ce scârţie în timp
Rupând altoiul dulce ce-a fost între noi,
Până plecăm în noapte mai aşteptăm vioi
Să dăruim viaţa pe-un mugure în schimb!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară, primăvară

Primăvară, primăvară,
Vino iar la noi în ţară!
Vino cu flori în grădină!
Cu căldură, cu lumină,

Vino cu zile senine!
Cu fluturi şi cu albine,
Cu verdeaţă pe câmpie
Şi-n suflet cu bucurie.

Că dusă-i iarna geroasă,
Soarele iar intră-n casă.
Zăpada-n câmp se topeşte,
Pământul se dezmorţeşte.

Muguri se deschid în plante,
Florile sunt parfumate,
Revin păsări călătoare,
Oamenii ies pe ogoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea era frumoasă

lui nichita stănescu şi lui florin iaru

ea era înnebunitor de frumoasă şi se arăta doar când voia
o dată într-un an, o dată într-o viaţă
după ce cuvintele ultimului poet care a scris despre ea ajunseseră
pe fundul oceanului
şi ceilalţi credeau deja că este numai o legendă, precum atlantida
sau el dorado
toate ale ei – pantofii, rochia neagră, părul alungindu-se la infinit
linia ghicită a coapsei, unghiile siclam, fructele de mare mâncate delicat
cafeaua băută doar pe jumătate, dezordinea lăsată în dormitor
ogarul care aleargă fără să latre vreodată
privirile care o urmăresc fără şanse
limuzinele cu jenţi frecate până la strălucire
păsările migratoare, fierul de călcat şi tâmplăria de secunde
toate există doar în visul nostru
cel de noapte cu noapte
pentru că numai visul nu este distrus de ceasuri, de trecere şi de întâmplare
visul revine la nesfârşit
coşmar uneori, alteori fabrică de ciocolată, visul.

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan O. Popescu din Aerobiciclete (2010)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de lebădă...

E-atât de aspru gândul c-o să mori
că nu vei mai gusta din vise nepermise,
că într-o zi vei fi o amintire printre flori
iar doruri fum vor deveni, în lumi nescrise.

Hotarul vieţii stă mereu să cadă
în asfinţit, ne pierdem în tăcerea nopţii,
ne facem din siajul vieţii loc în radă
în stele ne abandonăm sufletele, hrană sorţii.

De-am şti să punem în romanul vieţii
doar bucuria de iubire, de a fi
uitând războaiele ce le avem cu alţii
sădind în ei muguri de iubire, mii.

Eu am trăit aşa cum am ştiut
cu drag de oameni, disperată în iubire
am ars din fericire, m-a şi durut
la moartea mea un epitaf de jale, nu-i ştire.

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Şomandra
Adăugat de Şomandra Sorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de lebădă...

E-atât de aspru gândul c-o să mori
că nu vei mai gusta din vise nepermise,
că într-o zi vei fi o amintire printre flori
iar doruri fum vor deveni, în lumi nescrise.

Hotarul vieţii stă mereu să cadă
în asfinţit, ne pierdem în tăcerea nopţii,
ne facem din siajul vieţii loc în radă
în stele ne abandonăm sufletele, hrană sorţii.

De-am şti să punem în romanul vieţii
doar bucuria de iubire, de a fi
uitând războaiele ce le avem cu alţii
sădind în ei muguri de iubire, mii.

Eu am trăit aşa cum am putut, cum am ştiut
cu drag de oameni, disperată în iubire
am ars din fericire, m-a şi durut
la moartea mea un epitaf de jale, nu e ştire.

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfuzii de iubire

Toamna îşi arata petalele de sânge,
De frunze prin ogradă ca un mare preş,
Vântul le înalţă, le-alungă, le adună,
Niciodată în muncă nu dă greş.

Transfuzii colorate cerute de pământ
Trâmbiţează iarna care stă să vină,
Sufletul în mine aprinde-o lumânare
Aşteptând iubiri din floarea ta senină.

Ne-or dezgheţa în cântec păsări călătoare
Când ghioceii vieţii se-ndesesc în păr,
Mă las sub luna plină la pieptul tău cu dor,
Transfuzii de iubire să-mi faci gustând un măr.

Branula, n-o schimbăm, de alt măr îmi pui
În gura existenţei, să mă trezeşti la viaţă,
După ce mă saturi de transfuzii multe
Îmi şopteşti: când pleci, e dimineaţă?!

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce

tristeţea plânge într-o vale
nimeni în cale
viaţa a venit
a strigat, a ţipat
un ţipăt scurt
strident, incoerent
ardea mereu strălucitoare
nimeni nu a văzut
a plecat
încet-încet
în alei de umbre fugare
plină de jale
şi vrei acum să îi ies în cale
de ce, de ce oare
trăiesc într-o singurătate desăvărşită
a mea, a nebunilor
uneori vorbesc cu pereţii, când nu plâng
rătăcesc prin coridoarele lumii
mă împiedic de cioturi de suflet
de azi nu îmi mai pasă

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec desculţ

Hai cu mine iar în anii
prinşi în lapte şi verdeaţă
unde soarele-i un nastur
descheind cămăşi de viaţă,
unde liniştea-i o fată
turnând nopţile-n pahar
într-un han crescut din glezna
unui repede hoinar,
unde mâinile sunt miercuri
şi-adorm horele din cercuri,
ochii lungi sunt albe vineri
dezbrăcate în lei tineri;

vino-acolo unde ziua
se sfârşeşte de povară,
unde multului din hăuri
Dumnezeu îi pune scară;

Hai cu mine într-un iris
de copil venind călare

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul despărţirii noastre

Ninge... în lumina oarbă a lunii
dăm frâu liber muzicii orfice
pe un câmp cu lalele de sânge pictate pe sticla opacizată
ca un semn al iubirii şi morţii
însuşindu-şi tot cerul
în vecinătatea a două gerunzii...
pe drumuri subţiri ca firul de apă
Dumnezeu nu ne poate vedea vieţile microscopice
căzute în tenebrele somnului,
cu aripi grele şi macabre.
Când sub picioare noastre este gol, iar deasupra braţelor se ridică eternitatea
peste noi pluteşte umbra lupului alb
la o distanţă de doar un strigăt în noaptea dintre cuvinte şi flori,
îmi strâng sarea gândurilor şi plec cu păsările călătoare
lăsând în urmă larg deschisă uşa morţii...

poezie de Elena Preduşel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocorul alb

se risipeau târziu în zare
şir lung de păsări călătoare
cădeau şi stropii cruzi de rouă
albastră era zarea dar unde Doamne era cărarea
cerul înstelat
se scurgeau din ochi şuvoi
plângeai
durerea şi nemărginirea unui vis ucis
prezentă este luna
dar unde-i soarele din noi
viaţa asta curge, curge neîncetat
şi totul nu mai e deşi era
azi toate-s triste amintiri
un zbucium inutil, o zbateră eternă către nicăieri
ştiu, m-ai iubit
mi-ai spus atunci în acel ceas
dar totul nu a fost decâ cuvânt de bun rămas
tu ai plecat la cer în corul de îngeri
azi ţipătul luminii este vuiet în pustiu
ce dor nebun şi nu mai eşti

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!