păsările călătoare şi viaţă

Primăvara – poem diamant

Anotimpul
în care
natura se trezeşte
din nou la viaţă
şi totul înverzeşte, înmugureşte, înfloreşte,
iar păsările călătoare vin
din nou acasă
vestind sosirea
Primăverii!

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara vine-acasă

În pădurea-încremenită
de vitregiile iernii,
Sub zăpada troienită
se simte schimbarea vremii.
Schimbarea spectaculoasă,
când natura se trezeşte.
Primăvara vine-acasă
şi viaţă din nou porneşte.
De pe unde-au fost străine,
se-întorc păsări călătoare.
Viaţa-n pădure revine,
grădinile dau în floare.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire şi pământ

Orice om poate a scrie,
Un cuvânt, un gând, un fapt,
Orice simţ uitat în zile,
Fără inima şi leac.

Eu sunt unul, tu esti toate,
Toate cele ce trecură,
Pe lângă a mea gândire,
Peste urma mea flamandă,

Orice om poate a scrie
Când iubirea te frământă,
Şi te leagă în neştire,
De-a iei inimă blândă,

Tu călăuză, pierdut mă simt,
Pierdut de toţi şi toate,
Căci pe al meu pământ,
Se oglindesc păsări călătoare,

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Zamfir din Umanitate, 1
Adăugat de Andrei Zamfir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria mea

patria mea
este universul meu
"dodoloaţă" ciuntită,
denigrată, furată,
defrişată, minţită
părăsită de fii şi fiice
rămâne pentru mine
mama
copilăriei mele
locul unde m-am născut
şi trăiesc
orinde aş pleca
în universul
sufletului meu
rămâne patria mea
mai presus
de orice sentiment

păsările călătoare
migrează toamna

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără anotimp

Iar a venit o toamnă, dar când oare?!
Eu nu ştiu să fi fost o primăvară.
Începe iar să fie numai sară
şi n-a fost zi cu soare.
Şi zarzării când oare-au înflorit?
Când au umblat albinele prin ei,
cu zumzetul lor alb de clopoţei
cu care am copilărit?...
Au înflorit şi anu-acesta teii,
cireşii şi vişini şi castani?
Şi au jucat, cu simplitate, mieii
ca-n ceilalţi ani?
Când au trecut iar păsări călătoare?
(De mult timp nu mai trebuiau să treacă)
văd cei din urmă cocostârci cum pleacă
şi-aud în mine ţipăt de cocoare.
Când a trecut atâta timp?
Eu unde-am fost şi ce-am făcut?
O primăvară... câte au trecut?
Mi-i viaţa fără anotimp.

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbătrânim

Se lasă toamna peste noi.
Anii au plecat – păsări călătoare
Ce nu vor mai veni-napoi,
La cuiburile lor rămase goale.

În urma lor doar amintiri,
Un şir întreg se leagă:
Părinţi, copii, prieteni şi iubiri
Ce viaţa ne-o făcu-se dragă.

La tâmple bruma s-a lăsat.
Căldura n-o îndepărtează;
Părul ni-la grizonat,
Iar timpul faţa ni-o brăzdează.

poezie de Adrian Timofte (decembrie 2019)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre pagini

suntem doar pagini din marea carte a lumii lipite alături de marele editor
şi trecem dintr-o poveste în alta fără să ne pierdem
unite dar totuşi individuale, aşteptând mâna care ne desparte şi ne apropie mereu

viaţa este o carte plină de pagini
unele pagini migrează ca păsările călătoare
altele îşi păstrează înţelesul chiar dacă sunt rupte

de multe ori, eu sunt erata. cu toate că nu sunt greşeli în carte.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încheiere

Pământ împadurit, ne revedem
Din ce în ce mai rar lânga izvoare,
Dar spune-mi, nu iţi sunt la fel de dragi
Sălbaticele păsări călătoare?
Peste străine aşezări lumeşti
Duc câte-un fulg de-al tău, un cânt din tine,
Şi mor cu tine-n inimile lor
Când le frâng zborul gloanţele haine.
Eu n-am să uit c-aici am râs intâi,
Că am strigat intâia-njuratură,
Că am gustat din scorburi faguri dulci
Ori gustul lacrimii sărate-n gură.
Stângaci, iubind aici intâia oară,
Ţi-am spus, când nu-i spusesem incă ei...
Tu mi-ai vegheat incovoiat asupră-mi
Intâii şovaielnici paşi ai mei.

Copiii cresc şi unii se despart
De cei ce le-au dat viaţă din iubire.
Plecările din tine-n alte lumi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurii redeşteptate la viaţă

Motto:

,, Unele bucurii sunt precum păsările călătoare:
au memorie uluitoare şi se orientează după soare."

(Costel AVRĂMESCU,,, Roza gândurilor")

Am poftit primăvara în casă;
voiesc s-o împac cu toamna din mine.
Într-un început de ordine,
a răsfăţat-o cu un zâmbet curtenitor;
deja, a pus-o între ghilimele înmugurite.
Prin ochii verzi
– limpeziţi cu lacrimile toamnei –
se vede sufletul înflorind.
Ce primăvară a devenit amurgul!

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orfeu

În timpuri ce-au trecut demult
Ca nişte păsări călătoare,
Mă mai duceam să mai ascult
Cum stropi de ploaie, în tumult,
Păreau descântece-n altare
De ocult.

Acolo-n podul casei vechi,
Sub ropotiri diluviene
(Ca-n vremea zeilor străvechi)
Priveam cum porumbei, perechi,
Se-alintă, netezindu-şi pene
La urechi

Şi timpul, podul, ploaia, eu,
Păream o scurtă simfonie
(Aşa cum viaţa e mereu)
Cântată-n ţărmul elizeu
Şi-n lunga lui călătorie,
De Orfeu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!