Poezii despre parcuri și timp, pagina 2
Trec orele grăbite
Trec orele grăbite prin acele de ceas,
minutele agile le-ajung tacit din urmă,
secunda dintre ace, rămasă fără glas,
adună, în tăcere, speranța ce se curmă.
Se simte neuitarea, ajunsă din trecut
cu vântul care-aduce, pe aripa sa rece,
înfiorarea toamnei și dorul renăscut
cu ultima bătaie, a orei care trece.
Cad frunzele uscate în parcul adormit,
iar vântul le adună sub băncile uitate
pe-aleile brodate cu dale-n keramit,
de-o parte și de alta urcând înspre cetate.
De sus, de pe terasă, aud un saxofon,
își urcă iar bemolii în sferele astrale
călare pe octava plecată din trombon
cu notele furate din partituri banale.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pleca-voi o vreme...
pleca-voi o vreme
un veac
și mai mult
comorile las
pe toate
pe toate
răsfoiți-le-ncet
citiți-le-n șoapte
mai ieri m-am văzut
departe-ntr-un parc
și nu m-am știut
eram ca un arc
gata să zboare
spre soborul de stele
pulberea lor
în palmele mele
[...] Citește tot
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza
E toamnă iar în calendare,
O frunză văd acum căzând.
Iar printre lacrimile-amare
O aud suspinând, suspinând.
Și-un sunet mort de clavir
Se-aude pe stradă cântând.
Prin parc mă plimb ore în șir
O aud suspinând, suspinând.
Și vântul rece de toamnă
Prin oraș îl simți umblând.
Spre neant frunza condamnă
O aud suspinând, suspinând.
Dar își continuă strigarea
La o salvare ea sperând.
A îngălbenit rapid cărarea
O aud suspinând, suspinând.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (11 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de anii ce-au trecut
Mi-e dor de timpul petrecut
Cu tine-n zi, cu tine-n noapte,
O! Doamne, repede a trecut..!
Mi-e dor de tot, mi-e dor de toate....!
Mi-e dor de nopțile cu ploi,
Mi-e dor de nopțile de vară,
Mi-e dor de tine și de noi
Când ne plimbam prin ploaie afară...!
Mi-e dor de pașii ce-i făceam
Prin parc, ținîndu-ne de mână.
Și cu ce foc ne sărutam
Pe bancă-n parc, sub clar de lună....!
De mijlocel eu te strîngeam,
Cu foc și patimă fierbinte,
Când gura ta o sărutam
Uităm de trup, uităm de minte...!
[...] Citește tot
poezie de Florea Janță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua numelui
de ziua numelui am prins rădăcini în parcul din fața gării
așteptam să treacă trenul care aducea speranțele ambalate în ani
să cumpăr una pentru tata pentru mama
de-aș putea să mă mișc...
sunt prinsă în sol de secole
un ierbar prăfuit fără valoare
o poveste despre oamenii bătrâni nostalgici
cu aplecare spre tulpină
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul șoaptelor de toamnă
Septembrie acesta-i o splendoare,
Iar parcul ne încântă-n verde viu
Sub cerul care-i încă azuriu
Și-nveselit de razele de Soare.
E-un timp ce ne-amintește luna mai...
Îți amintești de maiul de demult,
Când totu-n viață ne era tumult
Și ne simțeam ca îngerii în Rai?
Așa e și acum, iubita mea,
Ca și atunci, iar frunzele-mi șoptesc
Același susur fin, copilăresc.
Mai spun că nu e mult și vor cădea,
Plutind ușor prin toamna ta și-a mea,
Cu-același foșnet simplu: "Te iubesc!"
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
A mai trecut o toamnă după toamnă
Și tot așa vreo zece ani la rând
De mult n-ai mai văzut zăpadă doamnă
Vezi zi și noapte frunzele căzând.
Prin parc trec pași nepăsători și toate
Îmi par desprinse parcă din trecut
A mai trecut o toamnă și-ncă-o toamnă
Deși ninsoare-n barbă aș fi vrut.
Aș vrea din urmă moartea să ne-ajungă
Dar vom trăi bătrâni, la infinit
Aceeași viață nepermis de lungă
Aceeași toamnă fără de sfârșit.
poezie de Mihail Mataringa (3 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Weekend
În parcul din Olănești
Este mare veselie.
Multă lume întâlnești
Și oameni de omenie.
Copilașii mereu aleargă
Cu trotinete și mașinuțe
Bătrânii și ei pe gânduri
Fac socoteala la zile.
Unii pleacă la izvoare,
Alții fug la tratament,
Cei rămași în continuare
Vorbesc despre weekend.
Că vacanța a fost scurtă
De numai câteva zile.
Dacă era mai lungă
Petreceau și mai bine!
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O cupă de iubire
Din cupa timpului
dăruită de Tine
mâinile mele vremelnice
au risipit clipele
pe zâmbetele copiilor,
prin leagăne și parcuri,
prin bucătării și școli.
La judecată
vin doar cu mulțumirea sufletească
și cupa plină
de amintirile iubirii noastre, Doamne!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe o stradă din nord
Doi străini pe o stradă din nord,
Până ieri păreau cuplul perfect,
Îndoieli și-au impus ca efect
Două lacrimi și o boală de cord.
Doi străini într-un parc desfrunzit,
Timpul pare un biet surogat,
Să-l privească nici n-au cutezat,
Dar declară că nu s-au iubit.
În sfârșit au căzut de acord
Că iubirea a fost doar un vis,
Orizonturi încet s-au închis,
Doi străini pe o stradă din nord.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre parcuri și timp, adresa este: