Poezii despre perfecțiune și religie, pagina 2
Facerea lumii
când a zidit umanitatea
Dumnezeu a început
cu locul copilăriei mele
cu vibrația luminii din curtea bunicii
cu mirosul de cais ars de pe verandă
cu răcoarea din antreul casei
și gustul sfânt de brânzoice
rumenite în cuptorul cu vatră
a pilonit la umbra casei
leagănul acela care mă purta până la cer
și liliacul care încărca aerul
în diminețile copioase de vară
Dumnezeu și-a desăvârșit creația
în palmele blânde ale bunicii
în rugăciunile ei umile
în înțelepciunea bunicului
și evlavia privirii sale
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din Iluzii în ambalaje de carne (iunie 2011)
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciclu
să te visez
vine de la extazy
de la diazepam
de la walker jonny
mâinile îmi sunt
prea scurte
pentru sânii tăi
perfecți
să te doresc
vine de la pinot
de la merlot și viagra
coapsele tale
mi-au rămas mici
sunt băiat mare
să te am
vine de la Balaam
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Adrian Păpăruz
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Acolo unde mintea nu e încolțită de frică și poți să-ți ții capul sus,
Acolo unde cunoașterea e liberă pentru toți,
Acolo unde lumea n-a fost fragmentată de pereții înguști ai caselor,
Acolo unde cuvintele vin din profunzimea adevărului,
Acolo unde străduința neobosită își întinde brațele spre perfecțiune,
Acolo unde izvorul clar al rațiunii nu și-a pierdut calea în nisipul mohorât al deșertului obișnuințelor moarte,
Acolo unde mintea e condusă înainte de ea însăși în tot mai larga gândire și acțiune,
Acolo în Raiul libertății, o, Tată, acolo să se trezească țara mea!
poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
eu sunt nebunul lumii
azi râd și plâng pe cioturi goale
între buze infern
în cuvinte catren
pe chipul sorții înfloresc magnolii
mă prăbușesc în hău și mă trezesc erou
între perfecte și imperfecte clipe
nășcute într-o noapte
pe rugul rațiunii
mi's aripe arse și zborul e absent
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am trăit deja o mie de apocalipse
fiecare în parte perfectă și de netăgăduit
cum doar dezastrele pot fi uneori
în rest un univers de mici sau mai mari defecte
cât să mă pierd printre greșeli
călăuzit de reguli ale perfecțiunii
când nici măcar stelele nu cad perpendicular
pe coama înspumată a oceanului de vise
desenăm pe nisip teoreme ale veșniciei
din perspectiva morții
ca și cum am ridica nimicul la plus infinit
apoi sătul de respirat rai după rai
o să mă trezesc în același dulce iad
alergând după fluturi roz și plete blonde
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
își ține coarnele
în mână mai trist ca ieri seară
cu sânge rece e gata să le arunce
la pământ rușinea fulger se repede
ridică ochii spre ochii care-l privesc
zâmbetul aproape perfect îl știe
de asta poartă coarnele într-un iad
ea are o frumusețe ca țipătul strident
rupe inima la umbra unui sărut
întregul ei trup se instalează în ochi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curcubeul iese și zboară
Stelele sclipesc în măreția
Viselor de aur fâlfâind în sân,
Proorocul perorează-n barba
Unui zâmbăreț preot bătrân.
Spinarea caselor tămâiază cerul
Cu fumuri ușoare, pudrate;
La icoane fetele se roagă
Timpului cu gesturi ondulate.
Se desăvârșesc închipuirile și
Primăvara deschide ușile-n larg,
Curcubeul iese și zboară
Spre inima omului drag!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A doua zi uitam
Visam ceva catifelat despre adâncul pământului;
un căluț vorbitor, de un galben aprins,
făcea semne da și nu din coamă;
coama lui era acoperită de pene strălucitoare,
încerca să comunice cu soarele;
visam, precum spuneam,
până când un preot m-a îndemnat să văd
în cuvinte;
atunci am început să vorbesc cu rădăcinile din mine
timp în care
mă cățăram cu greu pe niște stânci abrupte,
pământul îmi tăia suflarea în pauze lungi,
între respirații eram perfect de acord cu natura,
natura goală ce defila prin fața mea fără încetare;
înțelegeam totul ca și cum nimic nu ar fi fost ascuns;
a doua zi uitam și nu mai știam
ce-au simțit ochii mei, de pildă,
atunci când au fost atinși de împrejurimi.
poezie de Camelia Petre
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
rugăciune
ai ținut Lumina în mâinile tale
ai ținut totul în mâinile tale
ai ținut perfecțiunea în mâinile tale
ai ținut veșnicia în mâinile tale
ai ținut sori și luni în mâinile tale
ai ținut lumea în mâinile tale
ai ținut gândul în mâinile tale
ai ținut cuvântul în mâinile tale
în mâinile tale mă ții pe mine
în sufletul meu te țin pe tine
mulțumesc
poezie de Gabriela Marin
Adăugat de Gabriela Marin
Comentează! | Votează! | Copiază!
O floare
Azi te salut, femeie iubitoare,
Ce tot trudești cu brațul tău plăpând,
Te port în suflet și te port în gând,
Și-aș vrea mereu să-ți dăruiesc o floare,
Și te salut femeie ostenită,
Chiar de adormi când te îmbrățișez,
Cu ochi înduioșat am să veghez,
Odihna să îți fie liniștită,
Și te salut femeie anonimă,
Lipsită de măsurile perfecte,
Mustind de calități și de defecte,
Ești, totodată, banală și sublimă.
Și te salut femeie împăcată,
Cu trai modest, lipsit de strălucire,
Tu ești speranța pentru omenire,
De Dumnezeu fii binecuvântată...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre perfecțiune și religie, adresa este: