Poezii despre perfecțiune și religie, pagina 3
Bosonul... Eminescu
"Dar deodat-un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine tatăl...
Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii."
Scrisoarea I - M. Eminescu
. a fost un Eminescu Absolutul
sau Absolutul, eminesc cumva,
și-a plămădit la începuturi lutul
știind perfect ce infinit Va modela?!
și România să fi fost întâmplător
acel picior de plai pe care dânsul
va fi venit dintr-un sfârșit de viitor
și care la 'nceputuri fu cuvântul?!
și steaua pân' la care-i drumul lung
și plopii fără soț cu flori albastre
ce sacru genial în umbră-ascund
și ce nefast simbol al lașității noastre?!
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (3 iulie 2012, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Copilăria, craterul din suflet
am o amantă
cândva semănam perfect
Dumnezeu știe asta
mereu coboram unul în celălalt
și cu delicatețea unui copil făceam dragoste
sub cămașa din cânepă țesută de bunica
îmi ascundeam mâinile
ca un gest
îngenuncheam și spuneam
Tatăl nostru
cămașa mi-a rămas mică
și lumea aceea am pierdut-o
în ziua în care mama a luat
busuiocul din grindă și
l-a pus în odaia cu miros
de lumânare arsă...
țin minte
ploua mărunt și era frig
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eugen Dorcescu, Nunc stans
EUGEN DORCESCU
NUNC STANS
(Inedită)
Ai vrea să-l știi pe-acela care este,
Prin vârste, și de-a pururi, fericit?
Îl vei afla-n cerdacul unui schit,
Topit, înmiresmat, desăvârșit,
În flori de fân și-n adieri celeste.
Urcasem nesfârșite serpentine,
De jos, din așezare, către cer,
Printre păduri de paltin și de cer,
Sub lespedea tăcerilor alpine.
Sus, pe platou, ca într-un vis, șezum:
Arhaici călători, privind bătrânul
Călugăr ce-și cosea, în vale, fânul
(Pe care-l taie, poate, și acum).
[...] Citește tot
poezie de Eugen Dorcescu din ziarul "Timișoara", Timișoara, 12 august 2022, pagina 1 (12 august 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret psihic
nu sunt perfectă nici nu eclipsez
cu Soarele meu Luna nopții blândă
îmi beau cafeaua și mă confesez
imaginii clare zâmbind în oglindă.
nu sunt perfectă nici nu are rost
să mă compar cu sfinții din biserici
dar lumini destramă timpul anost
și sfidează iadul cu demoni numerici.
nu sunt perfectă nici nu vreau să fiu
vreau să păstrez păcatul din iubire
mă plac așa cum sunt suflet candriu
știu că n-am să-mi ies nicicând din fire.
nu rănesc cuvântul urlând în pustiu
liniștea mea murmură pe zefire.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost un rob
Am fost un rob întreaga viață.
O știi și tu, cum știu și eu.
O spun și o repet mereu
Deloc jenant, cinstit, pe față.
Să mă ascund, îmi este greu
Că tare-mi face greață
Un om c-o inimă de gheață
Considerat drept ucenic lui Dumnezeu.
Pe-al vieții caier ce mi-l torc
Am fost un rob desăvârșit
Căci n-am știut decât să-ntorc
Plăceri și mulțumiri la nesfârșit.
Plăceri ce nu se mai întorc
Iar când va fi să mor, mor fericit
Că mor întocmai ca un rob,
De orice sentiment, lipsit.
poezie de Daniela Gumann din Florile cireșului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să....
Vreau să mai pot crede in Dumnezeu
să privesc dincolo de aparențe semnul
nefast sub care m-am născut
să mă pot ruga cu buzele nearse
și ridurile lipite de inima Lui
Să mai pot fugări cuvintele
până dincolo de granița desăvârșirii
acolo unde ard lumânarile prezentului
pe pântecul întins al orei
nebuna înfășurată în zămisliri
ce mocnesc sub bolțile orizontului.
Vreau să mai pot crede in Dumnezeu
vreau să cred că există această perfecțiune
să mă dezrobesc de vechi începuturi
angrenate în repetiții nedefinite.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Broderie de cuvinte
nu tulbur izvorul cu suspinele mele
mă rostogolesc în iarbă rourată
esențele luminii le adun din stele
broderie de cuvinte este lumea minunată.
aud glasuri ce vorbesc de Dumnezeu
mă salvează din chinul tristeții
venerații pure port în sufletul meu
lucidități perfecte în brațele nopții.
Dumezeu mă umple cu principii ideale
mă ridică în magie cu înțelepciune
revelații absolute se urcă pe spirale
alungă durerea prin sacră rugăciune.
gânduri răspândite pe rețele sociale
nu le-am lăsat să ardă în negru tăciune.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Silabisind litanii
O ții-ntre pleoape vis de noapte bună
Și o-nvelești în gândul nerostit
O rugăciune cerului să spună
Ce în tăceri, ascuns, stă osândit!
Și inima în palmele hulpave
I-o modelezi după cuvântul tău
Silabisind litanii din ceasloave
În dialog perfect cu Dumnezeu
Ca în lumina crudă-a zorilor de zi
Să recompui aevea din cerneală
Cu măiestrie -vers în poezii-
Ca o răsplată pentru osteneală-
Eteric trup, femeie deopotrivă,
O parteneră a nopților pustii,
Acestei lumi găsind alternativă
Ca-n zborul ei tu aripa să-i fii!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina crucii
Verticală ce coboară și, întors, unește Sus
Și Orizontală care-încercui Răsărit și Apus
Linie de Coborâre de la Slavă spre Noroi,
Trăsătură de unire largă între noi și noi.
Coborâre luminoasă de la cer pân' la Atom
Legătura îmbrățișării dulce între om și om
Punte de eterne-abisuri ocolind desăvârșit
Este Linia și cercul, și Sfârșit și Nesfârșit.
Este Unul și Mulțimea, este Clipă și Etern
Sabie cerească-ntinsă din ŽNălțime spre Infern
Taină și Simbol și Jertfă, Stâncă de nezguduit
Semn de teamă și putere, Steag în veci nebiruit.
Cheie care cele patru margini ale lumii-nchizi
Brațul Milei și Dreptății care mântui sau ucizi
Viu Izvor al mântuirii pentru vii și pentru morți
- Cruce, slavă cui te poartă, slavă Celui care-l porți.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!
De unde, Doamne, atâta democrație
când împărăția Ta e ÎMPĂRĂȚIE
și raiul și iadul
poate și trecerile dintr-o dimensiune în alta
au reguli stricte și paznici rezistenți la mită
probabil nu e nevoie nici de DNA
spun probabil pentru că de Codruța nu scapă nimeni
dar mă tot întreb
ca un prost în dezvoltare
de unde până unde este atât niciunde
și apoi număr atomii precum un contabil
responsabil de ordonarea creditelor
fără numărători paralele de tip electoral
doar crude balanțe peste crude balanțe
cu nimicul pe talere
într-un veșnic dezechilibru
perfect
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre perfecțiune și religie, adresa este: