Poezii despre pictură și viață, pagina 2
Galeria mea de pictură
Într-o casă mică, păstrez, agățate, tablourile; nu e o casă așezată.
E rotundă; numai câțiva centimetri sunt dintr-o parte în alta.
Și totuși, e loc pentru toate splendorile lumii, pentru toate amintirile!
Aici, sunt imagini ale vieții, dincolo, aspecte ale morții,
Iar acolo, îl cunoști? Este chiar ghidul.
Cu degetul ridicat, arată spre mirobolantele tablouri.
poezie celebră de Walt Whitman
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scris pe pergamentul Fluviului Wang
În această clipă nimic nu mă îndeamnă să scriu poezii.
Bătrânețea mi-a devenit companion.
Din greșeală, într-o viață trecută, m-au făcut poet.
Unei existențe căreia nu-i mai aparțin i-am fost pictor.
Incapabil să evadez din matricea moștenită,
S-a întâmplat ca lumea să mă cunoască prin ea.
Numele meu, stilul meu, ar putea fi lămurite;
Mintea mea, inima mea, niciodată.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natura
Natura o carte uriașă
Pictată de Creator cu gândul,
Și templu e, cu vii statui
Ce-i reprezintă felurite chipuri...
Tu ești al Domnului copil,
Cu suflet pur, și inima fierbinte,
Privindu-te, dumnezeirea mă pătrunde,
Și prin iubire-mi dă hrană, viață, nemurire...
În ochii tăi albaștri ca seninul
Zăresc Divinitatea care ne conferă
Doar prin iubire propria-i natură...
Și doar așa... descopăr ce e adânc în fire.
poezie de Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Furtună...
Corabia vieții
ne poartă
pe valuri
de mătase
spre portul
speranței
unui vis
aparte...
Și prin furtuni
de gânduri
ne apropiem
de maluri,
să ne pictăm
pe pânza clipei
nenumărate idealuri...
poezie de Viviana Milivoievici (6 februarie 2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape de cer
Aproape de cer
Privirea mea a întâlnit
Liniștea.
Era un țipăt de vultur
Și tăcerea grea a stâncii.
Pașii m-au purtat
Pe oglinda în care se vedeau
Brazii, și în spatele lor
Sufletul meu, mare,
Ca o pânză goală.
Atunci pe ea am pictat
În culori liniștite
Viața
poezie de Mihaela Manole
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urme de aur
Urme de aur, trecute prin părinți,
Își poartă-n unda șchiopătată sensul,
Sacrificând pe-altarele de sfinți
Palma muncită, aripa și mersul.
Sorb mustul mov de trudă pământească
Pelerinii vieții în fapt de seară,
Se învelesc cu grija părintească,
Scutul sub care pruncii își vegheară.
Colții timpului în trupul lor se-nfing,
Minutul își cerșește libertatea,
Ora-i înfruntă, clipa se bate-n ring,
Zei hulpavi le răpesc eternitatea.
Pictează stelele cu tainice mistere,
Piramida iubirii nu trăiește în ieri,
Abdică din existența lor austeră,
Mutându-se în lumea brăzdată de tăceri.
poezie de Liliana Pușcașu-Ravar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima coafată
cum trăiesc doar din scris
mă văd nevoit să mai vând
niște tablori pictate de mine
la preț de catren
(?!) sau să
predau ore de desen prin județ
până îmi sare rândul la pensia
de boală de inimă coafată
urcată, în versuri, la cap
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima tușă
o trag pe cerul gol cu albastru
unde s-a întins visul greu
nu mai știu nimic de el
era un fel de leagăn
și acolo doarme orice dorință
nimic nu mai visez de-atunci
iubirea s-a stins, ce tristă
e viața când o pictezi
pe-o tristă tăcere
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
M iubita mea
Mă-ntreb adesea cum trăiești
Atât de singură pe lume,
La cât de minunată ești
Nu s-au decis să-ți dea un nume.
Nu este alta cum ești tu,
În ochi ai vrajă și culoare,
Și stau și mă gândesc acum
De ești femeie sau ești floare.
Ai prinde aripi și-ai zbura
Dacă ai ști cât esti de pură,
Și lumea mea ar îngheța,
Ar fi lipsită de căldură.
Aș încerca să te pictez,
Vreau versul meu să te descrie,
Dar asta nu voi reuși
Cu a mea simplă poezie...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce să mai spun?
Ce să mai spun când viața e frumoasă,
Când inima iubirii o țin în zbor ades,
Când tu ești muza din rime, luminoasă
Și vieții mele cu zâmbete dai ghes?
Ce să mai spun când vise împlinesc
La pieptul tău fierbinte cu miros de flori,
Când știu că-n puful vieții cu tine locuiesc
Sub cerul de rugină cu stele-n loc de nori?
Ce să mai spun când știi că port în piept
Inima-ți de aur cu fericirea-n picuri
De zâmbete și rouă-n profilul de poet?
Pe care l-ai pictat în iriși, să mă bucuri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre pictură și viață, adresa este: