planete şi stele

Astronomul

La umbra templului, unde stăteam cu prietenul meu,
Am văzut un om orb, iar prietenul meu a spus,
"Iată-l pe cel mai înţelept om din ţinutul nostru."

Atunci mi-am părăsit prietenul şi m-am apropiat de orb, salutându-l.
Apoi, am început să conversăm.

După o vreme am spus:
"Iertată fie-mi curiozitatea, dar de cât timp sunteţi orb?"

"De la naştere", mi-a răspuns; iar eu:
"Şi ce fel drum al adevărului urmaţi?"
"Eu sunt astronom", mi-a răspuns
Şi şi-a pus mâna-n dreptul inimii, declarând,
"Eu urmăresc toţi sorii, toate planetele şi toate stelele."

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevroză

De vrei să nărui fresca femeilor streine,
Şi să trăim o clipă nevroza mea măiastră,
Îţi voi turna fiinţa în plăsmuiri senine,
Dând sufletului aripi de pasăre albastră...

Dând gândului să scrie cântări imaginare
Şi-auzului să prindă poeme negândite,
Vom respira parfumul planetelor bizare,
Cu păsări de lumiă şi flori însufleţite...

Şi când vei fi făptura închipuirii mele,
Când infinitul însuşi va fi spre noi deschis -
Voi îngropa şi timpul, şi spaţiul dintre stele
În forma cea din urmă a straniului meu vis...

poezie celebră de Claudia Millian-Minulescu din Antologia poeziei simboliste româneşti (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

Dormeau satele, dormeau casele din sate
doarmeau caii din grajd; oamenilor din case
inima le dormea şi carnea de pe oase
şi chiar fumul din coşuri se culcase

un somn vindecător al planetei, o ceaţă
făcând stelelor semn să nu mai plângă
lapte vindecător, de mamă, pentru viaţă
într-o tăcere de lupoaică şi prelungă

un somn nebun ca-n dimineaţa morţii mele
cu salcâmi albi, prea albi ca să îi mături
când sufletul mi-a evadat din piele
şi, rătăcind, mi s-a culcat alături

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceasul dintâi...

Dar iezerele unul lângă altul sute,
Când râd arhipeleagurile lumii mute?
Geyserii lungi lumina descompun
Ca munţii de cristal şi alaun.

Iradiază sorii albi, de-odată patru,
Terasele de ape vii în amfiteatru...
Grădinile Semiramidei, lateral
Din răsărit pân' la apus, în sus de val.

Azvârl orgile planetei jerbe grele
De imnuri spre spiralele de stele...
Când evantalii latescente trec domol
Ca reci comete dincolo de gol.

Fâşii de lumină caută gândind
Sfârşitul lumii. Rar se sting şi se aprind...
Aşa era... aşa era întâiul ceas,
De nu m-ar fi chemat pe cruce-aş fi rămas.

poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiaj sublim

De pe o planetă pitică
Căutăm nemărginirea
Mutare făcută cu jind
Cu scop providenţial
Călăuză predestinată
Contemplaţia cerească
Povăţuitor pe traseu
Sfântul îngerul păzitor
Luminaţi de focuri sacre
Vom cutreiera eternul
Admirând stele sublime
Devansând stări negative
Peste limite potenţiale
Virtual accesibile
Seduşi de iubiri celeşti
Cu triumful înaripat
Viabil în suflete tandre
Unduind în zbori diafane
Tonifiant şi incitant

poezie de David Boia (7 octombrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să fiu o navă

Mereu, în fiecare seară,
Apari în visurile mele,
O apariţie planetară,
Înfăşurată în dantele.

Ochii-ţi sunt ca două stele,
Ce strălucesc pe boltă, sus,
Ce îi întâmpin cu zorele,
Eu, prea umilul tău supus.

Aş vrea să fiu o navă mare,
Să zbor cu ea acolo, sus,
Să te sărut cu mult-ardore,
Să te iubesc cu dor nespus.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

revolta

Să schimbăm varul în smoală, şi piatra cea grea în lut ars de oală.
Să ne facem o scară spre stele din visele tale şi visele mele.
Să tragem soarele de raze şi să-l punem la rădăcina florilor în vaze
Să muncim cu toţii, mână în mână, odată pe an, odată pe lună.
Inelele planetelor sub soare să ne fie salbe în zi de sărbătoare
Zdrăngănitul spart de chitară să se audă târziu în nopţile de vară.
Pruncul ce ţipă din dorul de mamă
Să scoale din morţi, amintirea copilăriei ce cheamă.
Încă odată, Acel ce ne este tuturor Tată
Să ne încurce limbile şi ţie şi mie.
Haosul să fie armonie, stelele în turn să apună
Lumea cea rea să fie iar bună.
Oglinda concavă să răstoarne ninsorile
Să ningă de jos către stele
Să tânjească şi ele după visele mele!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bulevardele KGB

să scriu, să... despre viitor!
nu pentru că ar exista
dar despre viitor a scris şi nichita
el spunea
despre ceva cu stele-atele
pentru planetele rupte-n sisteme
solare de răhăţel (?!) el
glumea la o sticlă
de vodcă stelară despre rusia. o
riginea sa de român de
la ploieşti din siberia
îl ajuta ca pe orb
să treacă bulevardele kgb

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O călătorie printre stele

Hai copii să ne plimbăm
Despre Cosmos să-nvăţăm!
Galaxii ce-ţi par mărgele
Sunt chiar grupuri mari de stele,
Planete, sateliţi, comete şi asteroizi,
Hai să le descoperim pe rând, timizi!
Nu ne-am întrebat noi oare,
Luceafărul când apare,
Cum plutesc pe cer în zare,
Carul mic şi Carul mare,
Cum s-au tors prin cer fuioare
De steluţe călătoare?
Mii de stele şi comete
Care se-nvârtesc discrete,
Au format prin cer trasee
Galaxia albă sau Calea Lactee...
Şi-n Calea Lactee ia priveşte
Chiar Pământul se găseşte!

poezie pentru copii de autor necunoscut/anonim
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă planetă

Mai presus de lună şi de soare sunt stele,
În galaxii îndepărtate dincolo de ele,
Planete cu vise promise ce ne dau strălucire
Şi poate pentru copiii noştri va fi o veşnicie.

Să fie aer, să fie apă, într-un loc minunat,
Să fie bunătate, armonie, că eu aşa am aflat,
Un trai fără tristeţe plin de bucurii reale,
Să duci o viaţă cu dreptate-n lumi regale.

Pământul nu mai continuă alergarea,
Iar soarele îşi va sfârşi iluminarea,
Toţi trebuie să fie pe punct de plecare,
Iar nave stelare să iasă-n întâmpinare.

Pentru planeta minunată să fii pregătit,
S-ajungem fiecare pentru cât mai e de trăit,
Să fie minunea cerească colorată de alt soare,
Iar Domnul s-apară pentru noi călare.

poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!