Poezii despre planete și stele
poezii despre planete și stele.
Universul - poem diamant
Universul
este tot
ceea ce există:
stele, planete, comete, meteoriți...
și noi, pe planeta Terra
cu galaxia Calea Lactee
facem parte din
misteriosul infinit
Univers.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astrologie
În noi ar putea
fi ceva celest
se poate vedea asta
la orizontul așteptărilor
se poate simți
in articulații mobile
sau în terminații nervoase
cu siguranță sau fără
în noi este ceva astral
ezoteric și sideral
asta pentru că
însăși planeta se află în cer
și noi o dată cu dânsa
ne rotim ca un vârtej
cu stele și alte planete
într-un univers elastic.
poezie de David Boia (10 iunie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ageamiu
Estetic și răsăritean
Cu prezență de spirit
El s-a oferit
Să poarte un titlu
La gemul dinspre est
Unde se naște
Priveliștea ca un spot
De lumină diafană
În chip de mască
Pe revoluția planetei
Purtând rochie de mireasă
Pe trupul poeziei
La jumătatea de sus
Vor defila noi poeme
Cu sânge albastru
Pur sânge de facto
La scenă deschisă
O lună plină de stele
Ritual fără limite.
poezie de David Boia (12 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eliberare
Ochi ce privesc fix
spre retina planetei,
unduiri de aripi rănite
în zbor
sunt depărtările
existenței mele fragile
Cosmosul e fierbere și cânt
și-mi este atât de ușor să ating
fruntea Stelei Polare
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Botezul nopților
Nopțile sunt anonime,
Numai zilele au nume,
Botezate-au fost anume
După zeii din vechime,
După stele și planete,
Nașii lor fiind în cer,
Nopțile, frustrate, cer,
Depunând prin amanete
Vise, nume pământești
Și o sursă de lumină
De la tine să obțină,
Omule. Cum le numești?
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un dor fără sațiu
De un dor fără sațiu-s învins
și nu știu ce sete mă arde.
Parcă mereu din adânc,
un ochi răpitor de Himeră
ar vrea să mă prade.
Și pururi n-am pace,
nici al stelei vrăjit du-te-vino în spații,
izvoare sub lună, ori dornica ciută,
nimic nu mă stinge, nimic nu mă alină
și parcă-aș visa o planetă pierdută.
E atâta nepace în sufletul meu,
bătut de alean și de umbre cuprins...
Un dor fără sațiu m-a-nvins,
Și nu știu ce sete mă arde mereu.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulțumesc, iubită mamă
Mulțumesc, iubită mamă,
Steaua mea din zori de zi
Fără tine îmi este teamă
Că planeta s-ar răci
Te-am secătuit de vlagă,
M-ai crescut, m-ai înflorit
Pentru tine, mamă dragă,
Soarele e-n asfințit
Lege tainică a firii,
Nu pleca fără să-mi lași
Zăcămintele iubirii,
Mamă, suflet uriaș,
Și secretul nemuririi,
Mamă, suflet uriaș
Mamă frumoasă, primul meu rai,
Fă o minune, te rog, mai stai!
Dulce lumină, ram de măslin,
Încă nu-i vremea, mai stai puțin!...
cântec interpretat de Mirabela Dauer, muzica de Marian Nistor, versuri de Corneliu Vadim Tudor (1983)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
El rege și tu regină
Fecioară neprihănită,
de ce lași în urmă dor
și cu inima cernită,
pleci în lumea stelelor?
Oare pe bolta albastră
primești mai multă lumină,
decât pe planeta noastră,
unde puteai fi regină?
N-ai rezistat așteptării,
Luceafărul tău să vină.
Ai preferat calea-nălțării,
lângă el să fii regină.
Îngemănați în lumină,
în veci de veci veți străluci.
El rege și tu regină,
în Univers veți dăinui.
poezie de Dumitru Delcă (22 ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj
Privesc cu rezerve
Departe în zare
Și iată discrepanța
Insurmontabilă
Oameni infimi
Pe o planetă pitică
Și peste tot
Universul fără margini
Și în jur nimic viu
Nici urmă de viață
Numai eter
Total relativ
Și pete de lumină
Sau nori stranii
Din praf de stele
poezie de David Boia (12 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre alte zări frumoase
Mă întreb dacă stelele sunt aprinse
pentru fiecare din noi,
pentru a fi lumină
și să ne găsească într-o zi
cei de pe alte planete.
Apoi să zburăm deasupra tuturor
pe-un nor ce lin ne va purta,
spre alte zări frumoase,
iar cerul ar fi mai albastru,
mai pur și plin de culoare.
poezie de Eugenia Calancea (9 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre planete și stele, adresa este: