Poezii despre poduri, pagina 2

Poduri
Dintre toate pe care omul le ridică și le construiește din necesitatea
de a trăi, nimic, în ochii mei, nu este mai valoros decât podurile.
Ele sunt mai importante decât casele, mai sacre decât templele.
Aparținând tuturor și fiind imparțiale cu toți, utile, întotdeauna
construite cu un rost, în locul unde se încrucișează cele mai multe
nevoi omenești, ele sunt mai durabile decât alte construcții
și nu servesc în folosul unor scopuri secrete sau rele.
poezie clasică de Ivo Andric din Semne pe marginea drumului, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Cum?
cum să arunci în zile mai proaste
poduri de flori peste râuri secate
și peste
artere uscate bucățite cu drujba
rusească până în oasele noastre?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună ziua!
- Bună ziua! Bună ziua! N-auzi colo,
Blând, un fâșâit?
Strofa asta dă-o-ncolo!
Eu sunt. Am venit.
Dar să nu te uiți la mine
Ca deunăzi, crunt,
Când în umbre moi, de tine
Ochii-o să-mi ascund.
Simplu, totu-aici îmi pare.
Nu mai vreau să plec
Iar la podul pe sub care
Tulburi ape trec.
poezie clasică de Anna Ahmatova (1913), traducere de Madeleine Fortunescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka
în podul care miroase a teamă
era instalată luneta indiferentă
de unde astronomul-copil
veghea o stea lovită
de un monstru astral fără niciun motiv
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarut de musetel
Lacrima ce curge-n vale
Cu mesaje de la el
E ca sa-ti aduca-n cale
Un sarut de musetel.
Buzele ce trec pe ape
Peste podul mititel
De minciuni vin sa te scape
C-un sarut de musetel.
Eu sunt mic ca o furnica
Ce-agatata de cercel
Iti ofera fara frica
Un sarut de musetel.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pașii
Pașii mei sunt grăbiți
Peste poduri tociți
Au plecat răzvrătiți
Iar acum sunt cuminți
C-au întâlnit pașii tăi
Scuturați fiind de ploi
Aruncați în ninsori
Au lăsat urme moi
Încolăciți fiind de flori
Au zburat pân' la nori
Au visat că sunt doi
Visători până-n zori
Și-au luat pașii-n zbor
Colorând urme noi.
poezie clasică de Anca-Maria David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Bonsai
grădini
încap în podul palmei
într-o șoaptă rostită fără
grabă
am croit răstimpul
ultimei îmbrățișări
când voi urni cărările spre
tine
să nu-ți fie alb-negru cadrele
oglinda-n care mă știai
să nu-ți pară zăbava mea
rătăcire
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!


Inefabulă
să nu generalizăm
infinitul
pentru că acesta
poate fi cuprins
într-o clipă
întoarsă pe dos
cu podul palmei
în care
creștetul lui
și-a găsit
odihna
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Ochiul furtunii
era atât de aproape.
Tu despicai apa
în două, și clădeai
podul de gânduri,
altarul din care mă rog
să nu fim noi
jertfa din ochiul ce arde.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu mă va striga pe nume
M-apropii de locul unde nu m-așteaptă nimeni
Unde nimeni nu mă va striga pe nume
Și-ntre timp ard în urma mea toate podurile
Pe care am trecut prin această lume.
poezie de Autor necunoscut, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre poduri? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre poduri, adresa este:
