Poezii despre poduri, pagina 3

Metaforele unui nobil venețian
Douăzeci de oameni traversând un pod,
Într-un sat,
Sunt douăzeci de oameni traversând douăzeci de poduri
În douăzeci de sate
Sau un om
Traversând un singur pod într-un singur sat.
Acesta este un cântec vechi
Care nu-și va declara sinele...
Douăzeci de oameni traversând un pod,
Într-un sat,
Sunt douăzeci de oameni traversând un pod
Într-un sat.
Acela nu-și va declara sinele,
Deși este cert că înseamnă...
Cizmele oamenilor tropăie
Pe lespezile podului.
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sanctuar
Neted, lipsit de cleveteli este-al meu drum,
Iar norii plutesc jos, în lung de culme;
Aerul e dulce, cu cârlionți de fum,
De la toate podurile pe care eu le-am ars în lume.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!



Rondelul podului de onix
Pod de onix se-ncovoaie,
Arcuind o boltă naltă;
Cade foaie după foaie
Peste-azurul de pe baltă.
Dinspre-apusul ce tresaltă
Sângeroase curg șiroaie;
Pod de onix se-ncovoaie
Arcuind o boltă naltă.
Mandarini, stând laolaltă,
Spun că semne sunt de ploaie;
Iar o luntre, cam greoaie,
Printre ape se tot saltă,
Pe sub pod ce se-ncovoaie.
rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Podul
Între acum și acum,
între eu sunt și tu ești,
cuvântul pod.
Intrând pe el
intri în tine:
lumea conectează
și închide ca un inel.
Între un mal și altul
există întotdeauna
un trup întins:
un curcubeu.
Eu dorm sub arcadele lui.
poezie de Octavio Paz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Vinovați de netrăire
Ai încercat vreodată
să te joci cu nimicul?
Să-l închizi
în propriile forme
obligându-l să-și suporte
golul din oglindă?
Să-i arunci în ochi
ploaia de visuri
și lumina ce urcă
prin toate orele de neviață,
să-i agăți apoi nezborul
de podul
celor mai albastre
dintre ceruri...
Când vei găsi răspunsuri
ce o să faci cu povara
netrăirilor noastre?
Oare ai să mai crezi
în nevinovăție?
poezie de Iuliana Șerban
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Filosofia vieții
Filosofia clipei
lucrurile desprinse
de rădăcini
nu au cum să stea locului
e ca și cum ți-ai da seama că
podul e din pietre și apă
și e mult prea târziu să-ți amintești
din ce capăt ai pornit
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lumânărilor
Ardea o lumânare așezată
Pe-o altă lumânare ce ardea
Și-n alba luminare ca de vată
M-am așezat, tot alb, deasupra mea.
Atunci a hohotit o mască lată,
Căci, fără rost, pe-n cub de piatră grea,
Ardea o lumânare așezată
Pe-o altă lumânare ce ardea.
Eu am plutit spre bagdadii, deodată,
Spre zeul zugrăvit, care privea
Nepăsător, pe lada înstelată
Din podul alb cum, făr-a fumega,
Ardea o lumânare așezată.
rondel clasic de Leonid Dimov din Texte (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Risc din dragoste
E noapte iubito
Orice mângâiere
pare
o călătorie
pânâ la capătul lumii
În aurul înstelat
al
părului tău
Noaptea
își
caută
galaxiile
ancestrale
Împovărate
de
depărtări
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Interludiu (20 februarie 2002)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de orhidee
Te simt si te respir, nu esti niciunde...
Si totusi, de n-ai fi, ce-as respira?
Imi treci pe trup privirile-ti profunde,
Din literele unei carti absurde,
Si imi inalti caderile... cu ea...
Pui palma ta in podul palmei mele,
Cu potriviri ce-n gand n-ar incapea...
Si-mi lasi pe degete de Cer, inele
Tu, suflet de-orhidee prins in ele,
Pulsand prin mine..., parca, viata ta!
poezie de Shanti Nilaya din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ipoteză imorală
Pe un mal abrupt de lângă râu
toamna s-a oprit înfuriată,
vântul serii, desfăcut din frâu,
alerga sub bolta-ndoliată.
De pe vârful fagului trăznit,
dar rămas acolo în picioare,
a plecat învinsă spre zenit
vara, adâncită-n nepăsare.
Într-o parte, podul dărâmat,
rezemat de salcia pleoasă,
asculta, venite dinspre sat,
bârfele meșteșugite-acasă.
O, iubito, știi că auzeam
vorbe încărcate de ocară?
că acolo-n taină ne iubeam
stând pe-o ipoteză imorală!
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre poduri? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre poduri, adresa este:
