Poezii despre portocale și timp, pagina 2
Moment de admirație în fața frumuseții
chiar dacă timpul se strecoară
ca un hoț viclean
printre oameni
furând zâmbete și fericire
tu vei rămâne mereu în sufletul meu
ca o adiere de mare
într-o livadă de portocali înfloriți
chiar dacă timpul șterge cu nori
toate drumurile cerului
tu vei rămâne mereu firul invizibil
pe care sufletul meu urcă
precum un paing
să-și coasă pânza
la colțul lunii
chiar dacă timpul mă privește
cu ochi de piatră
și îmi cere cu dobândă
uitarea
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spini
Verdele zilelor mele
impregnat în indigo copilăros,
îmi inundă celulele,
prelingându-se sfios,
în craterele cicatricilor supurânde,
iritându-mi brumarul fantomelor tremurânde,
încercând obsesiv să-mi acapareze
iluzia portocalului salbatic in rod,
explodând incomod,
prin ramurile măslinului
curcubeu de spini.
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
vezi?
mereu mă uit,
mă rătăcesc în ceva
și nu știu...
te iubesc altfel.
uite, de exemplu,
aseară,
m-am uitat într-o apă
și te-am iubit ca o lună udă.
azi m-am uitat în zbor
și te-am iubit ca o vrabie.
când
se întrerup aromele între noi,
mă uit într-o frică limpede
și iubesc ca o lacrimă.
dar tu...
mă afli tu,
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe unde ești?
Pe unde ești, iubito, pe care-a lumii parte,
Ne vede, oare, luna, odată pe-amândoi?
Privim aceleași stele, suspini și tu în noapte,
Țintind cu ochii triști spre visul de apoi?
Pe unde ești, iubito, pe ce tărâm de basm,
Pe unde-ți umblă pașii, ce flori ți se supun?
Mai știi să pui în vorbe acel entuziasm,
Acel fierbinte patos ce mă făcea nebun?
Pe unde ești, iubito, prin care emisferă,
Din ce-ți mai faci cununa? Din flori de portocal?
Ce-ți dăruiește timpul, iar clipa ce-ți oferă,
Ai mai umplut, ca mine, cu lacrimi un pocal?
Pe unde ești, iubito, te mai apasă dorul,
Sunt mările albastre sub arzătorul soare?
Trecutu-i muribund, pe moarte-i viitorul,
Privesc pe geam afară, începe o ninsoare...
poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portocala batjocoritoare
Nu-i luna, crede-mă.
Sunt aceste flori
luminând grădina.
Le detest.
Le detest cum detest sexul,
gura bărbatului
pecetluindu-mi gura, trupul
paralizant al bărbatului
și țipătul care-ți scapă întotdeauna,
vulgara, umilitoarea
promisiune a unirii
În seara asta-n mintea mea
aud întrebarea și răspunsul care-o urmează
topite-într-un singur sunet
care crește, se-amplifică și-apoi
este spart în vechile-i elemente,
obosite antagonisme. Vezi?
[...] Citește tot
poezie de Louise Glück, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Angelice saruturi
Mi-a sărutat vântul privirea
Cu buze dulci de portocal,
Când mi-a zâmbit in vis iubirea,
Sorbeam nectarul din pocal...
Mi-a alintat buzele luna,
Mi le-a atins cu brize calde,
In păru-i nins ades suna
Un clopoțel cu franjuri albe.
De ce-aș uita sărutul nopții,
Când ea răsare ca o floare,
O iasomie-n dosul porții
Și-un palmier pe trup de mare.
Am ochii alintați de ploaie,
Și sufletu-mi presară vise,
Nu las durerea să mă-ndoaie,
Las relele un veac închise.
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada poetului de duminecă
Eu sunt un poet de duminecă.
La haina mea roz am o mânecă
Albastră, cealaltă vernil.
Eu scriu doar în luna april!
Și-atunci nu mai mult de un vers
Pe care deja l-am și șters.
Îmi plac portocale și sâni.
Iubita mea are trei sâni!!!
Ea dă samovarelor lustru
Cu dânșii, schimbând la ceai gustul
Și ține morțiș să-i învețe
Cititu-n zaharnițe crețe.
Dar câteodată sunt trist,
Vai, parcă nici nu mai exist,
[...] Citește tot
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel
Din asfintit, de peste munte,
Rasfringeri rosii de amurg
Se sfarma-n licariri marunte
Si-n Dunarea umbrita curg.
Dar unda tulbure le-ngroapa
Când, subt rachitele din vale,
De-abia mai tremura pe apa
Ca niste coji de portocale.
Acolo jos, peste cununa
Intunecatului boschet,
Sclipeste-n aer semiluna
Din virful unui minaret.
Si parca zugravit anume,
Isi culca umbra până-n mal
Ostrovul izolat de lume
Ca un castel medieval.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezii
Nu trebuie sa ceri. Sfarsitul vine,
Sa ne ingroape-n flori de portocal,
Doar doru-n viata inca ne mentine,
Prin vremi, deasupra fiecarui val,
Nenorociri cu chipuri de femeie,
Nenorociri cu chipul de barbat,
In zile-ncearca dorul sa ni-l ieie,
Si in iluzii groapa ne-au sapat.
Degeab-arunca zilele cu pietre,
Si-n gheare trupul jalnic mi-l framant,
Eu ard mereu tacerile din vetre,
Si cresc ca floarea noaptea din pamant.
poezie de Ion Vanghele (2 august 2008)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scoarță
anumiți oameni mor mai adânc
limbaj subtil, însemne scrijelite
în memoria copacilor din țările reci
portocale
și miros a copilărie
anumiți oameni mor mai des
liniște ascuțită, perfidă,
taste tocite noapte de noapte
un oraș cu vise refuzate sistematic
și fără rost
anumiți oameni mor mai mult
atât de mult încât timpul
uită să curgă sau poate
pur și simplu
se termină
anumiți oameni mor
și-n urma lor
poezie de Andrei Horia Gheorghiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre portocale și timp, adresa este: