relativitate şi timp

Despre literatură şi timp

Timpul e, de fapt, un anotimp,
Prelung, etern, lipsit de remanenţă,
E-o stare veşnică de permanenţă...
Timpul este, de-a pururea, răstimp!

De-aceea, noi trăim în contratimp,
Suavi, ne pierdem în evanescenţă,
Comunicăm sublim doar în absenţă,
Visând c-o să ajungem în Olymp...

Cu timpul te măsori, când n-ai măsură,
Te laşi rănit de umbră şi lumină,
Şi, Doamne, în a timpului fisură,

Cădem, c-o relativă disciplină,
Despre iubire scriem, despre ură,
Şi despre neaua blănii de hermină,

Cine-am fi, Simm, fără literatură?

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiul vieţii - IV

Într-o lume relativă
Tot privind ultimul pas
Am avut de toate-n viaţă
Dar cu nimic n-am rămas!

Într-o lume perdandă
Tot trecutu-i greu de învins
Am avut de toate-n viaţă
Dar multe mi-au rămas în vis!

Într-o lume captivă
Tot sperând la mult mai mult
Am avut de toate-n viaţă
Dar toate cu timpul au trecut!

Într-o lume plină de vii
Tot iubind mii de virtuţi
Am avut de toate-n viaţă
Dar tu, iubire să nu mă uiţi!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri lungi

La marginea unor cărări
Pe fiecare interfaţă în parte
Se întrevăd drumuri derivate
Unde se suprapun vânturi
Acolo văzduhul abia începe
În prima parte enigmatic
Pe urmă tot mai neclar
În paranteză fie spus
Nu există drumuri lungi
Cel mult proporţionale
Cu viaţa pământeanului
O plutire infimă în timp
Un traseu deviat pe turnantă
Astea numai lungi nu pot fi
Doar la periferia universului
Se pot întrezări drumuri lungi
Care se întrepătrund haotic
Dar cine ajunge pe acolo
Poate doar cititorii în stele
În raport cu propria sinceritate

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (20 septembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imponderabilitate

În colţul meu de lume,
nu mă împovărez cu imponderabile;
nu câr(co)tesc sub legea gravitaţiei.
Dar, a ieşi din atmosfera gândului
şi a face să rodească litere-n cuvinte
pe brazdele lunii,
având înfipte ghearele hăului în spate,
îndeobşte, e o calitate.
În realitate,
într-un spaţiu sceptic,
de oarecare relativitate,
răbdarea semenilor
este cea care le dă greutate.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativitate metafizică

Eu trebuia să mă nasc mai demult
Pe vremea când timpul nu se măsura în ani
Când totul în jur revărsă într-un tumult
Când viaţa noastră nu costa nici cât doi bani
Pe vremea când nu ştiam, ce acuma ştiu
Într-un univers în care totul era viu
Şi puteam sta sub un copac şi visa
La o frumoasă Eva ce mă îmbrăţişa.

Într-un timp când în joacă îl căutam pe Dumnezeu
Deasupra, de jur - mprejur şi-n capul meu
Şi-l pierdeam, dar sub următoarea frunză îl regăseam
Dar am aflat de la şarpe cum mă numeam
Şi-n clipa când sâsâit mi-a zis
Tot sufletul mi s-a prăbuşit în abis
Transformându-se paradoxal într-un alt eu
De atunci... îl caut înnebunit... pe Dumnezeu.

poezie de Iustinian Zegreanu
Adăugat de Iustinian Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedeapsa unui suflet

Pedeapsa unui suflet îngrijit
Este durerea şi lacrima.
Diploma deschide uşi, nu şi inimi...
Să cântăreşti un om după înţelepciune,
Dacă divanul îţi este carte!
Durerii nu îi pot spune că valoarea
Se măsoară în funcţie.
Nici lacrimii nu îi vei poveti
Despre secundele ce ţi-au rămas
Pentru a completa puzzelul vieţii, căci totul e relativ.
Între cele două lumi
Se va naşte rezalitul tăcerii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa unui viu jefuit

ca o durere prinsă în cleştii istoriei relative
te privesc îndelung
şi îmi pari mult mai bătrân
în toată forfota asta
când virtualul
muşcă din timpul nostru
ca un animal
înţeleg
că în aceste vremuri
un câmp de maci
ar fi imposibil de cuprins
cu ochiul minţii
şi judecat în legea firii
acum când imaginile
cosmetizate
ating perfecţiunea
să pipăi devine obositor
căci era asta nouă
ne-a jefuit de viaţă

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectru potenţial

Dacă timpul
E imaginar
Şi spaţiul virtual
Dacă materia
De divide
La infinit
Până la stadiu
De energie condensată
Dacă pe aici
Toate-s relative
Aproximative şi echivoce
Ba chiar e imposibil
Să fie particule cu impuls
Şi poziţie certă
Dacă suntem conştienţi
De toate astea
Atunci noi va trebui
Să fim inventivi
Ingenioşi şi inteligenţi
Prevăzători şi creativi

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (18 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativ

Grăbitul pas p-un colţ de paradis,
pe celălalt cu mine mă împac,
un orologiu parcă amuţit
şi părăsit pe-o margine de veac.

Dintr-un cuvânt clepsidra se întoarce
şi acel cuvânt se cheamă Dumnezeu
ce-mi dăltuieşte trupul meu din astre
şi peste toate cele... Eva, "Eul" meu.

Din când în când atingem apogeul
, şi ne întoarcem la minus infinit,
abia în punctul zero apare curcubeul,
firescul întrebării... oare am trăit?...

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Passe-partout

Răsfoiesc pri(ntre) actele mele:

de identitate, de căsătorie, de studii, de rezidenţă...

mă uit la poza de pe diploma de bacalaureat,

o compar cu cea de-acum.

Închid ochii şi mă plasez între ele.

Încerc să aduc timpul la mijloc,

cu acele oprite între ieri şi azi;

mă simt nicăieri,

în afara timpului şi spaţiului.

Pentru scurt timp,

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!