relativitate şi timp

Umbre

Fiinţe mistice, amăgitoare
Prin faţă mi se perindă,
Stau lângă masă în picioare,
Cu privirea fixată în grindă.

Filme cu desene animate
Privesc pe ecranul câmpiei,
M-acopăr de nostalgii uitate
Umbre frumoase ale copilăriei.

Zile frumoase, nopţi înstelate
Vise de călătorii astrale
Se sfarmă în a inimii cetate
Fantome pur imaginare

Secvenţe reale de viaţă,
Autentice fără sens relativ
Ies din minte la suprafaţă
Stafii ce mă fac emotiv.

poezie de Mihai Leonte (17 ianuarie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog

Primăvara-n calendar,
Cu debutul ei sprinţar
A uitat "babe"-n cojoc
Fără somn şi fără foc.
Iarna parcă nici n-a fost,
Plecată să-şi facă rost
Mai la nord, în ţări străine,
Cu alai de fulgi în rime!

Primăvară, te-ai născut
Din apă, soare şi lut
Păşeşti azi ca o regină
Relaxată şi sublimă!
În prezentul relativ
Zilelor adaugi tiv....
Ghiocei şi viorele,
Toporaşi şi albăstrele!

Adu-mi şi mie, te rog,
Vis furat de Inorog,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

e un fel de a privi lumea
între două bătăi de inimă şi o lacrimă
sigur e o ştiinţă
cam ciudată
care nu vrea să limpezească nimic
nici iubirea
nici durerea
vindecă uneori sufletul
dar asta într-un mod relativ
chiar aşa
relativul
sună ca un timp al conjugării verbelor
de către poeţi

de când einstein a aruncat inefabilul
între două încercări de concret
mă deplasez cu viteza gândului
când spre roşu
când spre albastru
apoi aşez iubirea în cuvinte

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ego...

Subconştientul meu păşea indiferent
prin lumea noastră largă ca o ţoală,
când orice pas suna şi decadent,
şi cadenţat pe firea ei domoală.

Iar conştientul, uniform şi indecis –
în altă lume, tristă şi pustie, -
cerşea un strop solid de Paradis
la val de apă. Inocent şi vie..

Şi când s-au întâlnit şi contopit,
într-o fasciculă de linişte târzie,
ego-ul meu, subtil şi răvăşit,
dimensiuni intercala în veşnicie...

Apoi, în vogă de observator
şi-ntr-o poziţie abrupt imperativă,
torcea particule în caierul cu dor
şi-n fus sucea o beznă relativă.

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (15 iulie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună varianta mea

La noapte ne certăm definitiv,
Ne despărţim în mici felii de pâine
Şi ne urâm acum fără motiv,
Să ne-mpăcăm fără motive mâine.

Nu-i cauză şi nu e nici efect
În toată încleştarea asta mare,
Iubirea noastră toată-i un defect,
Ferească Dumnezeu să se repare.

Îmi vine să te-njur de Dumnezeu
Si-apoi să-L rog pe El să te salveze,
Eşti binele, precum eşti răul meu,
Cea mai cumplită dintre ipoteze.

Mă calci pe nervi şi mă înnebuneşti,
Ai să mă faci, fierbinteo şi rebelo,
Cu-aceste negre mâini împărăteşti
Să-ţi nimeresc gâtlejul ca Othello.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prevestire

O prevestire ar dilata timpul
La o scară sensibil voalată
Dar numai în plan emoţional
Şi pare-se undeva asimetric
În sistemul de veghe inteligent
La subiect cu rezerva de rigoare
Din cauza legilor relativităţii
Impuse fizic şi de altă natură
Ar trebui mărită viteza de reacţie
Până aproape de sărutul luminii
Aşa s-ar putea intra inopinat
Pe celălalt tărâm cel al euforiei
Acolo s-ar găsi secvenţe rodnice
Din care ar răsări stări agreabile
Noi destine ascendente în mister
Situaţii angelice şi de încântare.

poezie de David Boia (6 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul iubirii

Spre deosebire de timp
– deşi etern curgător,
prezenţă activă –
iubirea
– extaz şi durere,
dulce ispită –
e un dar vremelnic.
Indefinibil,
infinit şi ireversibil,
egoist,
nepăsător şi irecuperabil,
pentru unii, prea rapid,
pentru alţii, prea încet,
timpul ascunde prezentul
în intensitatea trăirilor.
Ceea ce contează:
emoţia iubirii
şi miracolul clipei.
Nu lăsa neliniştea aşteptării
să-năbuşe vocea interioară!

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţăm să vizualizăm

Doar vizualizăm fericirea...
Timpii se împart inegal
Între "a fi" şi "a nu fi".
Nu mai putem iubi.
Plus infinitul desparte
Universul de oameni,
Liniştea de tăcere
Şi viaţa de moarte.
Tălpile-şoaptă caută mângâiere.
Dor când stelele ascuţite
Se rostogolesc tăcut şi cuminte,
Pe portativul aducerii-aminte.
Doar utopii –
Ca şi cum am spune ca albul e negru,
Iar noaptea e zi.
La marginea fiecărei secunde
Se sfârşeşte o eră.
Noi devenim hotar şi fluture cu aripi de jar.
Relative sunt toate,
Fericire, lumină, iubireşi şoapte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna arunca

sclipiri demente peste sicriul
care totuşi rămânea negru
dar automobilele acelea albe
cochete, de o apartenenţă
fragilă
reflectau întreaga lumină a cerului
orchestra aceea nebună scârţâia
şi scârţâia
iar ceaţa începea să acopere
muzicanţii fără cap şi fără coadă
în noaptea aceea îi ardea
de glumă mortului şi noi aveam
încă înfăţişări relativ normale
gornistul cu cap de paie
suna adunarea ultimilor soldaţi
cu picioare de lemn care mărşăluiau
în ceaţa beată care extazia
un cap de muiere aruncat peste
o manta udă şi incredibil de verde

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Experienţe fără concludenţe...

E lipsa, existenţă?
Potenţa-i, impotenţă?
E lucrul, energie?
E masca, efigie?

Trăitu-i, evidenţă?
Amoru-i, dependenţă?
Ce-a fost, o să mai fie?
Cantata-i, elegie?

Întoarcerea e, nou?
Răspunsul e, ecou?
Dorinţa-i, reciprocă?
Neştiinţa, se invocă?

Urâtul e, frumos?
Ce-i sus, poate fi jos?
La crimă este, leac?...
Pedeapsa-i an, sau veac?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!