ritm şi viaţă

Anotimpurile vieţii

Ne plânge peste umeri Primăvara,
Cu stropii grei şi-nmiresmaţi de tei,
Cu trubaduri ce-şi zornăie chitara-
În ritm turbat de sar din corzi scântei!

În cavalcada clipelor şi Vara
S-a strecurat furişă pe alei,
Cu armonii a răsunat chitara-
În ritmuri vaporoase de idei!

Ajunsu-ne-a din urmă, azi, şi Toamna,
Cu frunza înroşită în castani,
De undeva amurgu-l sună goarna-
Cu ritmul lent ca mersul de plăvani!

La orizont se-ntind poteci spre Iarnă,
Cu-alunecuş şi geruri sidefii,
Iar norii plumburii vor da să cearnă-
Zăpezi de amintiri prin poezii!

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (16 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul nordului

Somnolent, sângele mării ne aromeşte-n vine
Şi-n viaţa de zi cu zi trăită pe şesuri şi coline
Răzbat fremătător şi ritmic sunete venind dinspre fiord,
Talazuri mari izbesc în ţărmurile-înnegurate de la nord.

Îndată,-o mie de ani sunt măturaţi de ape-înalte–
Drakkar-ele Vikingilor reapar pe mări cu coame-învoalte –
Noi nu putem trăi departe de-întinderea fosforescent-albastră,
Marea-i a noastră! Marea-i a noastră!

Vom hoinări, ca şi-altădată, pe mări, sub cer spuzit de stele,
Cu prova-înfiptă-n val, ridicând în vânt, mii, albe de vele –
Şi toţi oamenii vor fi-înţeles deplin de-acum
Că vechiul spirit al nordului e iarăşi călător la drum.

poezie de Oscar Williams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste şi ură. Sfârşit...

Şi te urăsc nespus când tu imi taci!
Nu ştii ce-nseamnă verbul a iubi...
Şi prin tăcere... nu ştii ce îmi faci...
Iar ce simţim... se va risipi.

Şi te iubesc mai mult de ai visa...
Eşti unicul ce inima mi-a luat-o!
Şi totul fără voia mea...!
Dar tu, iubirea mi-ai certat-o!

Şi ură şi iubire eu resimt...
Mă duci la limite şi mă provoci în mine!
Şi mă învârt în cerc, acelaşi ritm...
Şi extaz... dar şi multe suspine!

Şi a venit şi ceasul să aleg...
Nu pot trăi în valuri viaţa toată!

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Eşti tânără, frumoasă şi cuminte,
Eşti idealul clasic al soţiei.
Căminul tău e raiul căsniciei -
Dar oare fericirea ta nu minte?

Nu simţi ades robia datoriei,
Cum greu ţi-apasă inima şi minte?
N-ai da tot raiul tău de mai-nainte
Pe-o clipă din vârtejul nebuniei?

Parfumul cald al serilor te-mbată
Şi inima-ţi ce-abia ştia să bată
În ritmul calm al vieţii tale triste

Deodată se deşteaptă şi învie...
Te-apleci în vântul tainicei ispite
Şi-ai vrea să fii amantă, nu soţie!

sonet de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panteism

Vom merge spre fierbintea, frenetica viaţă,
Spre sânul ei puternic, cioplit în dur bazalt,
Uitat să fie visul şi zborul lui înalt,
Uitată plăsmuirea cu aripe de ceaţă!

Vom coborî spre calda, impudica Cybelă,
Pe care flori de fildeş ori umed putregai
Îşi înfrăţesc de-a valma teluricul lor trai,
Şi-i vom cuprinde coapsa fecundă, de femelă.

Smulgându-ne din cercul puterilor latente,
Vieţii universale, adânci, ne vom reda;
Iar nervii noştri, hidră cu mii de guri, vor bea
Interioara-i mare de flăcări violente.

Şi peste tot, în trupuri, în roci fierbinţi – orgie
De ritmuri vii, de lavă, de freamăt infinit,
Cutremurând vertebre de silex ori granit,
Va hohoti, imensă, Vitala Histerie...

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu

Nu voi putea să redevin banal,
Prea m-am îndrăgostit catastrofal,
Îmi pierd secunde când nu te iubesc,
De fapt, dacă n-o fac, nici nu trăiesc

Respir prin sărutarea ce mi-o dai,
Mi-e trupul tău şi iadul dar şi rai,
Iar între ele răstignesc pe cruci,
Durere şi iubirea ce-mi aduci

Visez legat la ochi de dansul tău,
În ritmuri ce-mi fac bine cât şi rău,
E totul un vârtej emoţional,
Nu ştiu să mai iubesc convenţional

Vom arde amândoi într-un sfârşit,
Precum făclii mocnind în asfinţit,
Păcat că ne-am aprins aşa târziu,
La graniţa de moarte şi de viu

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vox in deserto

Noi, existăm, nu vieţuim. Dar oare
Nu este cel mai preţios secret,
În omeneasca lume-ntâmplătoare,
Să ne-nvăţăm să vieţuim încet?
Secretul totuşi îl tăgăduim,
Febrili din leagăn pân'la ţintirim.
Maşina s-o lăsăm să se grăbească,
Aceasta-i doar menirea ei firească.
Dar omul? Cu cât graba e mai mare
Cu-atâta viaţă s-a scurtat mai tare.
Păcat că toate-acestea îşi află un răspuns,
Dacă cumva îşi află, abia când am ajuns
La poarta de la care privim în urmă cum
Trecutul ca un peisaj de scrum
Se-mprăştie cu ultima suflare,
Când piere totul, ritm, contur, culoare,
Când omul, fără ţel şi fără drum,
Tot singur moare.
Să-l mai împungă oare şi-un ultim, crud regret
Că n-a ştiut să vieţuiască-ncet?

poezie celebră de Alexandru Philippide din Vis şi căutare (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea

Singurătatea...
caracatiţa ce te ţine prinzonier,
te fură din ritmul vieţii normale
trezindu-te singur dansator
într-un blues pentru doi,
amăgirea de bine
în ritmul vieţii
pe o muzică ce trebuie cântată de noi.
Linişte crezută ca făcătoare de minuni
până in ziua în care te trezeşti
năuc....
să vezi emoţiile, trăirile
chiar viaţa pe care ţi -a furat-o...
singurătatea!

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii - lumina vieţi (Celor mai scumpe fiinţe din viaţa mea)

E atâta soare şi atât de bine
Când vă privesc pe voi, copile,
Cu voi e tinereţea mea şi dorul
Cuvintele ce-şi au izvorul
Sub ritmurile dure ale vieţii,
Vibrând mereu ca o vioară,
Atunci când gândul mă frământă
Sunteţi mereu o primăvară.
În inimă păstrez poemul vieţii
Lumină- a timpului ce poartă
Parfumul curat al tinereţii.
Voi sunteţi lumina vieţii mele
Aţi izvorât din inimile noastre
Din frumuseţea zorilor albastre

poezie de Maria Ciobotariu (18 septembrie 2012)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasele cuvinte...

Vezi cum totul se învârte
Te întoarce şi te minte,
Până mintea ţi-o aprinde
Prin frumoasele cuvinte.

Tu cuprins ca de o vrajă
Uiţi ce-a fost mai înainte,
Fiind prins în acea mreajă
A frumoaselor cuvinte.

Totu-n jurul tău valsează
Ritmul dansului te prinde,
Nimic nu interesează
Doar frumoasele cuvinte.

Prins în al vieţii joc
Nu mai eşti aşa cuminte,
Chiar dacă nu ai noroc
Ai frumoasele cuvinte.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!