Poezii despre roșu și timp, pagina 2
Dragoste însingurată
Iepure, de frica celor o mie de ogari,
care în sine însuși se ascunde.
O, tu, Mare Roșie cu ghețari.
Minut cu șaizeci și una de secunde.
Muzică tăcută. Tăcere sonoră.
Zeu ce nu crede nici dânsul in sine,
Viață care încape-ntr-o oră
Umbră din alte grădine.
Amintire dintr-o viață anterioară.
Sau - din una ce se amână.
Două ruguri cu-o singură para.
Două duminici într-o săptămână.
Ce dragoste stranie! Și ce dor enorm!
Numai cel singur le va cunoaște,
Parcă ea urmează acum a se naște,
când mie moartea-mi așterne să dorm.
poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum
În gol
un cocoș decapitat
se zvârcolește.
De-abia acum
sângele
înverzește
pajiștea unui secol
roșu.
Viitorul nu mai crește
ca o unghie
în afara noastră.
poezie de Gabriel Hasmațuchi din Intermundii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imperceptibil timpul
În grădină se face roșie
portocala, imperceptibil
timpul dansează
pe scoarța sa,
roata morii se desprinde
la plinul apei
dar își continuă rotirea
și înfășoară un minut
minutului trecut
sau viitor. Divers timpul
pe rotunjimea fructului,
indeclinabil pe corpul
care reflectă moartea
lunecă întortochiat
închide strânsoarea
minții, scrie
o dovadă de viață.
poezie clasică de Salvatore Quasimodo, traducere de Nastasia Herinean
Adăugat de Nastasia Herinean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oraș vechi
Noapte. Urnirea orelor
se-mplinește fără îndemn.
Taci - arătătoare se-opresc
suspinând pe ultimul semn.
Subt porți ființele somnului
intră - câni roșii și griji.
Pe uliți - subțire și-naltă
ploaia umblă pe cataligi.
Vânt vechi și lung între ziduri
mai scutură luturi și fier.
Mari semeni de altădată
O clipă s-arată și pier.
Turn negru stă în picioare
și-și numără anii învins.
Taci, că sfântul de piatră
aureola în noapte și-a stins.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voievod ucis
Femei îngenuncheate și-un cap bărbos pe tavă.
Al lui Ioan Cumplitul? Al lui Mihai Viteazul?
În zare, stol de corturi și oameni fără slavă
Adapă cai focoși, unde lucește iazul.
Turbane roșii, coifuri și suliți. În țărână,
Un leș umflat din care lupește se hrănesc
Dulăi. Deasupra, luna, rotundă ca o mână,
Înalță-n peisaj alb buzdugan domnesc.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ars poetica
..
-Dacă te prind că ești poet, te rup în patru bucăți și te dau la câine de mâncare
și la găini și ce mai rămâne din tine dau la cersetori.
- Mamă, i-am zis, ce e aia un poet?
- Un poet, mi-a răspuns mama, roșie pe mâini de roșii,
care de un sâmbure pe care l-ar fi avut stepa, de l-ar fi avut,
mama mi-a spus: Un poet este singurul copil pe care nu și-l dorește
să și-l nască o mamă și nici măcar acea mamă care din suferință ar vrea să-și blesteme zilele.
...
poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul val
Aș vrea să culeg fiorii din florile timpului meu,
să îi simt prin pori cu nume de speranță
alint în adierea unui nou răsărit,
unui nou val,
marele val,
ultimul val
în sunetul catifelat al petalelor roșii,
să nu-i las,
în ignoranța lor,
să fure raza din nori,
îmbrățișarea infinitului,
și sărutul cu aroma iernii din mine...
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între ani
Se schimbă anul, lăuntric
Simți cumpăna cum trece
Și frunza uscată care cade din pomul de-argint.
O, neaua mai stă să se topească, sclipind
În roșii culori de armonie
Trece anul stafie
Și vine altul îmbrăcat în mărgean,
Tu suflete, neam!
poezie de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Focuri de toamnă
Toamnă-n grădini, cât vezi cu ochii
Până hăt în vale,
Din bujorii focurilor fumul
Se înalță către cer agale.
Vara a plecat și-a luat cu ea
Tot ce-a fost culoare și parfum,
Din focurile roșii se-avântă înalte
Turnuri cenușii de fum.
Fredonează cântecul fiecărui anotimp!
Strugurii s-au copt în vii!
Flori în timpul verii,
Iar când vine toamna, focuri vii!
poezie clasică de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mere roșii
mai știi când te înfruptai
lacomă
din trupul meu crud
din fructul necopt
din timpul fraged
de patimă?
mai știi când mușcai
oarbă
din merele roșii
din pomul de șarpe
din rai?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre roșu și timp, adresa este: