roşu şi viaţă

Îmi transmit

Fără să vreau, fără să vrei, fără să vrea
trăim, eari, era.
Va fi doamne, va fi
alb, roşu, gri.

Convenţie, convenţiune!
Pe cele cinci degete te pup minune,
pe cele două lungi picioare
pe cele două mâini cu subţioare

Oh şi deasupra capul verde
şi mai deasupra norul negru...
Vine un duh care mă pierde
tot demn şi tot integru...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii ştiu să mintă

Brutal cădem în plasa siguranţei,
Bazându-ne pe inexistenţa contestaţiei,
Şi vedem doar o latură a lumii,
De unde ştim că nu suntem noi nebunii?

Suntem prea siguri pe ce ne spun ochii,
Convinge-mă discutând cu orbii,
Fiind nevăzător de alte direcţii,
Este normal să nu ai obiecţii.

La fel ca tine pot trăi şi eu,
Şi poate să îmi spună şi un zeu,
Ca pădurea din faţă este verde,
Dar daltonistul din mine tot roşu o vede.

Cine m-ar putea trezi la realitate?
Toţi sunt daltonişti, deci am dreptate?
O să trăiesc îndrăgostit de roşul pădurii,
Şi tu o viaţă crezând gura mea, sau a lumii.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (mai 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graffiti

Bea vin roşu, acesta înseamnă viaţă eternă.
Bucură-te de toate aceste daruri făcute nouă
În anotimpul pentru vin, trandafiri şi prieteni beţi.
Fii fericit în acest moment.
Acest moment este viaţa ta.

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima

Clopot al dragostei,
Sună
Din roşia turlă a ta,
Sună, ca tras de furtună,
În ropot de cumpănă grea.

Clopot al dragostei,
Bate
Dangătul tău nebunesc,
Şi tihnă nu-mi da, de se poate,
Atâta timp cât trăiesc.

Clopot al dragostei,
Numa
Nu conteni deloc,
Ci bate mereu ca acuma
Cu via ta limbă de foc!

poezie clasică de Liviu Deleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însufleţeşte lucrurie simple ("Sfaturi străvechi pentru părinţi moderni")

Nu cere copiilor tăi
să lupte pentru o viaţă extraordinară.
Asemenea luptă ar putea să pară admirabilă,
dar nu e decât drumul smintelii.
Mai degrabă ajută-i să descopere minunea
şi plinătatea unei vieţi obişnuite.
Deprinde-i să se bucure de gustul
roşiilor, al merelor şi al perelor.
Arată-le cum se plânge
când moare un om sau un căţel.
Ajută-i să simtă infinita plăcere
de a atinge o altă mână.
Şi, pentru ei, însufleţeşte lucrurile simple.
Lucrurile extraordinare au singure grijă de ele.

poezie de William Martin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea

Pe masă-n colţ o carte şade,
Roşie, ca ai mei ochi,
Căci văzut-au ambii sânge,
Ai acestor scriitori.

Scriitori ce nume multe,
Pe foi albe-au înşirat,
Ştie acuma numai cartea,
Câte vieţi ea a luat.

poezie de Stan Vlad
Adăugat de Stan Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţa-i ceva sacru cel puţin…!

sacru
lin, sacru, violent, total –
nestăpânită palma mea sângerând
strânsă pe tăioasă linie
a vieţii

de m-aş fi născut eu
şi nu mama
mi-aş fi dat precis altă formă
mărgică, de exemplu
rostogoli-mi-aş în mări încinse
palma asta roşie, roşu-carmin
roşu-oranj, roşu-violet!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al nimănui

Eu
tu
roşul unghiilor tăind în carne
tabloul din rama oglinzii
rămâne încrustat în veşnicie

eu
roşul cărnii pălind
când viaţa se scurge din ea
întârziind în faţa oglinzii
nu ştiu încotro s-o apuc.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Mamă iubitoare, de copii dătătoare,
greul vieţii purtate, în neaua tâmplelor
şi-n ridurile feţei sculptate,
în mâini de muncă înroşite;
în vise neîmplinite,
în pierderi ce viaţa nu întoarce,
în haine tot mai posace,
încearcă cu înţelepciune,
să te bucuri de viaţă şi mâine,
chiar dacă este mai aspră,
preţuieşte-ţi viaţa, că-i a ta, nu-i a noastră.
bătrâneţea, deţi bate la uşă,
să nu-ţi fie urâtă, ca o căpuşe,
primeşte-o duioasă şi blândă,
căci iubirea din tine învinge orice osândă,
nepoţii ţinând-o de mână.

poezie de Valeria Mahok (23 iulie 1997)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetate total eternă (acrostih)

Avem o cetate absolut eternă la loc de onoare
Leagăn de civilizaţie şi unitate desăvârşită
Binecuvântată fie cetatea albă cu ziduri roşii
Aici bate o inima sacră de ţară unificată

Iată lumină mare pentru naţie a răsărit aici
Un vis sublim de veacuri tot aici s-a împlinit
Leii naţiunii au repus roata istoriei pe făgaş
Istorie sacră cu majuscule au scris acolo titanii
Acum şi peste veacuri să trăim în pace sfântă.

acrostih de David Boia (17 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!