Poezii despre roșu și viață, pagina 3
Nu se pot despărți
oamenii de amintiri fără sânge
mult roșu
pe paleta dimineții de iulie când
și tu și eu
am plecat în țările noastre mai reci de
cât zilele ce
le-am trăit împreună tu nu
plânge și nu
mă fă și pe mine să plâng
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima întâlnire
Prima întâlnire de suflet este sfântă,
E ca atunci când în crânguri păsările cântă,
Ca atunci când marea cerului îi cântă
Când soarele, asfințind în roșu, zarea-ncântă
Ea, ca un corn, dând glas pe vârf de munte
Trezește din somn vremea ascunsă-n inima pădurii
Și cheamă-n fântâni viața din adâncimi profunde
Spre-a se întâlni-n miracolul naturii.
poezie de Bjørnstjerne Martinus Bjørnson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te supăra, frate
o cheamă Nicolaida
și citim împreună povești pentru copii
la radio
ieri a fost fata cea mică a împăratului roșu
și am trăit fericiți până la adânci bătrâneți
avea dreptate zmeul
frați de cruce
până m-oi îndrăgosti
poezie de Paul Alex
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toată viața am iubit așa ceva (fragment)
Toată viața am iubit așa ceva pe lacul de vest este plăcut.
Mulțimea în jurul roților roșii,
Averi și onoruri plutind in juru-mi ca norii,
Privind în jos, privind în sus, au trecut douăzeci de primăveri.
Acum, reîntorcându-mă, arăt ca o macara din depărtatul est.
Oamenii din jurul zidurilor orașului
Sunt cu toții necunoscuți ochilor mei,
Cine își mai poate aminti pe guvernatorul din zilele de demult?
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Radiografia unui zâmbet în colțul gurii
Îmi zâmbești iar
din colțul gurii
de pe radiografia pulmonară
sufocată de trecutul irespirabil
îmbâcsit cu patru pachete de Marlboro
și cinci cafele pe zi
mă oripilează ochii tăi
au culoarea palmelor de viață
ți-ai pus coastele în pungă
și îți cureți oasele
de milenara carne a timpului
ești galbenă ca ultima lumânare cu păr roșu
sorb sângele hepatic de toamnă
mă uit la tine
știu
ne vom întâlni în ultimul colț al pătratului
dar...
nu te mai iubesc
respir
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am făcut roșu
în gât de la atâta scris
întins pe paginile albe
brațul ține să tremure
de emoția cuvintelor
tușesc asupra versurilor
și mă tem să nu prindă viață
ar fugi din librării
aud cum încetinește saliva
oprită în gâtul inflamat
de literatură
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe umăr înflorirea
prin labirintul plin de soare
drum
ca umbra unui vis
pe umăr înflorirea
mai ușoară ca aerul
dantelă
ocrotitoare
pasului ce nu renunță
a merge viața dincolo de
rubiconul roșu
aprins
în tresăriri
de izvoarele
închizătoare de răni
în abis
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața în roșu și alb
Te-ai ascuns în plapuma
nepăsării generale,
dar gerul a fost cumplit.
Cel mai mult a durut
imaginea focului
de pe retina gândului înghețat.
În suflet îți clocoteau
culorile șemineului
la care se încălzea omenirea.
Când s-a desprimăvărat,
ne-ai pictat sufletele
în culorile iernii.
Atâta alb era în sufletul tău,
că obrajii ni s-au roșit
instantaneu!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roșu și alb rebelii unui mister
fără iubire nu sunt ceea ce sunt
înălțimea zborului
din atingerea trupurilor
trăiesc infinite dorințe într-atâtea melodii
solfegiul din noapte
iubita mea cu drumurile vii
e greu când ești departe
se face seară
buzele mele te caută spre partea geamului alb
în patul alb
dintr-o poveste
sărutul
într-o viață
tăcerea cuvântului
atinge culoarea roșie a părului tău
ardem împreună îmbrățișarea
lumânare la chindie
lumină și șoaptă.
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și pescărușii plâng
Dar lacrimile lor cu marea se unesc,
Spre a spăla nisipul cald și sângeriu,
Pe care, ca o pată se ivesc,
Apoi se-ntind pe cerul vinețiu
Țipătul lor cu vântul se unește
Și în vulcanii, izbindu-se, se-nalță
Pulsând în înălțimi... însingurare,
Din viața mea, mai dă-le-un strop de viață!
Ei vocea sufletului nostru sunt,
Ei sunt iubirea noastră pe pământ...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre roșu și viață, adresa este: