Poezii despre sacrificiu și visare, pagina 2
Adagio
iubirea Lui Hristos- religie supremă
lumina Lui ne cuprinde pe toți
credința în El e gândire extremă
o apăr de tâlhari de netrebnici hoți.
sacrificiul Sau și azi destramă plângeri
ne vrea pe toți fericiți mereu împăcați
o parte din lume se compune din îngeri
în toate cele sfinte profund implicați.
adagio e poemul cu care-l preamăresc
acoperit cu praful fin de stele
cu vis de zi de noapte îl urmăresc
să îmi dea mântuirea păcatelor mele.
ascensiuni pe spirală capătă noi forme
descopăr astfel cerul cu iubiri enorme.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omagiu eroilor Timișoarei
eroii Timișoarei au ars la crematoriu
au ajuns cenușă spulberată-n vânt
în conștiința noastră au un loc meritoriu
pentru sacrificiul și eroismul sfânt.
sângeroasa Revoluție a început pe Bega
clopotele catedralei au bătut puternic
lacrimile gliei sunt Alfa și Omega
unui popor eroic în toate cucernic.
zile de luptă cruntă pentru libertate
printre ninsori de vise se comemorează
lumini din candele vorbesc de pietate
istoria eroilor încă mai sângerează.
astăzi curg pe Bega omagii, demnitate
speranța României luminată-i de-o rază.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
în univers romantic
am făcut în viață multe sacrificii
anii au trecut cu bune cu rele
dar am lansat un vis pe-un cer cu artificii
să ia strălucirea din freamăt de stele.
încă strâng bucurii într-un imens tezaur
amintiri de suflet cu ființe dragi
inima mea crează ca un destoinic faur
un univers romantic să-l străbată magi.
admir lumea vastă strâng din ea splendori
cu Sfânta Treime mi-am legat destinul
s-au transformat în slove emoții și ardori
e astăzi parodie regretul ca suspinul.
învăț de la îngeri să împrăștii candori
să-mi fie călăuză soarele, divinul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minute albe
la marginea cuvintelor armonia se topește ca o ceară,
săbii de ceață discreditează minutele căzute-n visare,
literele își storc ideile pân' la epuizare.
stă ca pe jeratic golul ce murise
gata să-și ocupe locul
pierdut, într-un cromatic adormit.
căi și ceruri divine s-au retras cu foșnetul sacrificat
pe orizontul rămas ca o umbră jilavă.
minutele albe, ca o răsplată a luminii
sugrumate de o altă lucire a unei luni desculțe,
înaintează nevăzut în timpul pus pe fugă.
albastrul își marchează întinderea peste obositul verde
pe drumul uimit fără capăt.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi de sărbătoare - cadoul umanității
(dedicat tatălui meu, Ionel Necșuțu)
Visez cum am visat,
Sunt eu, fetița tatei iubitoare ce-n prag te aștepta să vii
Te descălța și te chema la masă
Să-i povestești ale tale amintiri din copilărie
Dar ai plecat... Departe...
Mult prea departe să te mai pot atinge, zi de zi
Acum masa-i tot mai goală
Iar eu nu mai sunt fata nimănui..,
Am să te chem să ma ajuți, dragul meu tată
Țara mă cheamă să o slujesc cu inima deschisă,
Precum tu mă chemai la masă
Sunt singură și tot ce vreau e să iubesc
Precum acel copil iubit de părinții-i afectuoși.
Îți multumes tată pentru tot
Îți mulțumesc pentru cadoul țării românești
În zi de mare sărbătoare, Unirea Țării Românești
Îți mulțumesc de mii de ori pentru sacrificiul tău divin
Și te iubesc, deși am evitat ați spune de multe ori..
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna crudă a sosit
Iar fiorduri din nordice orizonturi
Abat gânduri peste rânduri
Rareori potrivesc rime-n visări
Narcotice stări în statice clipe
Astrale înfiorări cu albe aripe
Ciudat ne udă cu alb din neant
Rânduri cadențate în egale șiruri
Unduie limpezi lacrimile cerești
Durerea divină pe pământ anină
Armate înstelate rapid sacrificate
Aventura apei într-o nouă stare de agregare
Știri necruțătoare vestesc geruri infernale
Ostatica iernii - o barză- se plimbă pe lac
Slabe focuri mai pâlpâie în priviri
Isterice vânturi ceartă un copac
Tristă-imbecila m-a părăsit rima!
acrostih de Gorunescu Carmen Lidia din Pasagere clipe, Poezii (2017)
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub scoarța aspră
seva duce visul rădăcinii spre întâlnirea cu lumina
la nivelul acesta se dezleagă mugurii de iarnă
fiecare floare devine o nadă cu nectar
unde zeii sorb infinitul
și împerechează adierea zefirului cu seninul
între două cântări de înger
îmi citesc din cartea petalelor
rugăciunea ochilor
primesc împărtășania din pocalul ghiocelului
aprind în cele patru zări sfeșnice
pentru fiecare clipă înalț o piramidă
templu scară între două linii punctate
altarul acesta pe care sacrific
în locul mieilor o turmă de nori
mă întind sub cerul umed
ascult iarba cum crește
și mă împac cu pământul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-aș fi dorit
Mi-aș fi dorit astăzi
să-mi fii alături
să-ți pot simți izul matern
în a patruzecișișasea respirație a vieții mele
să-ți recit poezii
despre mame
despre sacrificii
și iubiri imposibile
mi-aș fi dorit astăzi
să-mi stai lângă inimă
accept chiar o mică revelație
dar mamele sunt mame
nu pot fi holograme
ele sunt ființe sublime
care nasc plozi
și-apoi fără de voie îi părăsesc
lăsându-i acestei lumi
pradă destiului
și-un imens gol de iubire în suflet
[...] Citește tot
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii
Copiii trebuie să zboare odată cu fluturii...
În dansul lor găsim inocența.
Lumina s-a născut odată cu ei.
Corolă de flori la tâmpla lor strălucește.
Ei înalță castele de nisip
Și le împodobesc cu rubine...
Jadul din ochii lor s-a prelins.
Îmi amintesc! Cu ploaie de chihlimbar în plete
Alergau înspre corăbiile cerului
Vâslași încrezători în destin...
Au făcut din onix, opal
Și smaraldul l-au sacrificat,
Lăsându-l albatroșilor înfometați.
Au brodat aripa îngerilor cu perle
Și pe floarea de liliac
Au presărat ametist.
Copii, păstrați eternă copilăria,
Căci este cel mai frumos vis!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La spelunca din văzduh
în goana furioasă a gândurilor tale
ți-e cugetul în stele dar vătămat de criptă
în amintirea cărei, de mâine-n azi înfiptă,
adoarme rațiunea în visului petale.
mormântul locui-vei cu plumbic al tău sânge
din ochi ți se vor șterge a sinelui lecturi,
o salcie ce ramul la vârf spre-afund răsfrânge
spre apă de secunde cu dumnezei mature.
eu sunt bolnav de tine-n distanțelor altar,
mi-ai scris...
făr' a-ți răspunde mă sting în sacrificiu
iar duhul mi-e de îngeri cu rost sedimentar
căderea unei pietre sisifică mi-e-n viciu.
ci-n zodie de oameni doar ne-aruncă
în pisc de arbori, în văzduh speluncă
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Bacchus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre sacrificiu și visare, adresa este: