Poezii despre sclavie și suflet, pagina 2
Filozofia morții
Eu nu voi zice Morții c-o voce nențeleaptă
"Din mersul tău o clipă mai stai și mă așteaptă!"
Să-mi dau a mea suflare, oricând, sunt pregătit!
În ea e libertatea, și-n viață, e robia...
Cu brațele deschise ne-așteaptă Vecinicia...
Reintri iar în sânul din care ai ieșit!
Ea nu e-ngrozitoare cum unii vor să fie;
Privirea sa e lină ca bolta albăstrie.
În ea se oglindește întregul Nenceput!
Pe granița lumească e-o poartă triumfală,
Și flacăra din preajma-i de patime ne spală,
Iar sufletele noastre le curăță de lut!
(...)
poezie clasică de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde suntem?
Animale reci, ajunse în Imperiul Lianelor
Hrănite cu minciuni și fericirea viselor,
Având conștiința spulberată-n țigări, droguri și alcool
Entități de carton, cu sufletul rece și gol
Imperiu creat sub amenințarea maimuței
Venerată de puterea voinței
Motivată de a banilor hartie,
Ajungând proprietară de papetărie
Sclavi născuți cu capul plecat,
Crescuți in clopotnițe, ca animale cu botnițe,
Orbi față de ce au de sfâșiat
Și nimic nu s-a schimbat...
poezie de Adrian-Gabriel Bradu (4 mai 2010)
Adăugat de Adrian-Gabriel Bradu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cântă pilotul
Dacă te-am rugat vreodată, suflete, să spui, să spui,
Ai tăcut! Ai fost eroul îmbrăcat cu scut și zale,
Eu am fost sărmanul cui.
Palmele spre rugă-ntinse îi sunt toată arma lui:
Herostrat ce-ncrede crimei faima biruinței sale!
Iar când te-am rugat odată, inimă, să taci, să taci,
Ai vorbit! Mai lesne-ai smulge un stejar ce însuși este
Codru-ntreg între copaci,
Decât cum ai fost tu gata trista jertfă să mi-o faci!
Că sunt inimi și de ceară, asta nu-i numai poveste!
Acum ce? Plângând te vaieți că ești pustiit de tot,
Suflete! și țipi de groază, inimă, n strivirea sorții.
În zadar v-am fost pilot:
Inima un rob nevolnic, sufletul stăpân despot
Doi nevrednici, nu de viață, ci de sfânta pace-a morții!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renaștere spirituală (sonet)
RENAȘTERE SPIRITUALĂ
(sonet dorului )
Când rătăcește doru-n pribegie,
Petale de gânduri pe lacrimi se scurg,
Iar speranța se ascunde în amurg,
Cu iubirea pe vis de nostalgie.
Din suflet răstignit, arzând ca pe rug,
Rămâne în amprentă pe hârtie,
Mărturii cu a iubirii sclavie,
Ce-n potirul heruvimilor se scurg.
Dar spiritul vieții renaște în zori
Pe cerul privirii încărunțite,
Să încălzească ai dragostei fiori.
Din gânduri de așteptări umbrite
Se scurge rouă pe-nmiresmate flori,
Când plânge inima de doruri sfinte.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (10 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre cum am fost adusă din Africa în America
Toleranța pe care-am deprins-o eu, cea năvleagă,
În Africa Păgână-a ajutat sufletul meu negru să-înțeleagă
Că există un Dumnezeu, un Mântuitor și-o judecată:
Mai înainte n-auzisem de izbăvire, n-o căutasem niciodată.
Mulți privesc cu dispreț rasa noastră neagră,
"Culoarea lor e-o diabolică boia, iar ei sunt o plagă".
Amintiți-vă, Creștini, Cioroii, negri precum Cain,
Pot fi educați și călăuziți spre-un mai înalt destin.
* A fost primul autor afro-american al unei cărți de poezie.
După publicarea volumului respectiv a fost eliberată din sclavie.
poezie de Phillis Wheatley, 1753 1784, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpuri
Anotimpuri, o, castele!
E vreun suflet făr' de rele?
Anotimpuri, o, castele!
Magic studiu-n vremi prin mine-i
Fericirea: rob oricine-i!
Slavă! Fie-i viața sfântă
Galicul cocoș de-i cântă!
Nici o poftă nu mă-nhață
Că-mi grijește ea de viață!
Trup și suflu vrajă ajungă
Trude toate mi le-alungă.
Ce să spun de vorba mea?
Prin ea fuge,-n zbor se vrea!
[...] Citește tot
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de N. Argintescu-Amza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, România
Suntem strănepoții lui Burebista, Decebal
Chiar dacă ne-am născut în Dobrogea, Banat,
Bucovina, Muntenia, Moldova sau Ardeal...
Suntem urmașii soldaților ce în război au luptat.
Au vărsat lacrimi și sânge soldații cei bravi
Purtând credință-n suflet și nu teamă
Pentru a nu fi pe pământul nostru sclavi,
Pentru a ne fi România o scumpă mamă!
Suntem veșnic stăpâni pe-un vechi plai
Și afirmăm mereu cu emoție și bucurie.
Suntem frați, avem același drag grai,
La mulți ani, iubită și frumoasă Românie!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (30 noiembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reunire
Tu îmi săruți o privire,
Eu - o șuviță în vânt,
Tu ai, în ochi, strălucire,
Eu am, în suflet, avânt.
Tu-mi dai sărutul fierbinte,
Eu, într-un vis, te urmez
Și, la picioare, cuminte,
Sclav să îți fiu, mă așez.
Tu mă privești cu iubire,
Eu te alint înmiit,
Noi însemnăm reunire,
Suflete ce s-au găsit.
Zborul ne este-mpreună,
Viața - o parte din drum,
Inima pare să-mi spună:
Raiul îți este acum.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascunsele comori
Tu lași lumina-nveșnicită
Să ardă-ntr-un vremelnic ciob,
Nu într-o candelă-aurită,
Ci-n cel de bunăvoie rob.
Ascunzi comori în vas de humă
Neprețuit și ne-nțeles,
Nu-n erudita lumii "spumă"
Și nici în cei de neam ales.
Îți pui pecetea bucuriei
Pe sufletul neprefăcut
La isprăvirea datoriei,
Răsplată binelui făcut.
Saturi cu-a Ta bunăvoință
Pe-al celui slab apărător,
Ce cu aleasă chibzuință
De pace e făuritor.
[...] Citește tot
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (29 ianuarie 2022)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Poetul din urmă
Pe-aici poetul este rătăcit,
Prin hârburi de anafură și besnă,
Heralzii în tăcere i-au murit
Și plânsu-i-au durerile în glesnă.
De vreme îndelungă-i călător
Cu pietrele și roua din grădină,
Cu pulberea, cu norul tunător,
Cu toamna îmbrăcată în rugină.
A năzuit o țară de povești
Naiade în albastră legiune,
Luceferi în betele îngerești
Și verile cu umbră de cărbune.
Să fluture alaiele în zob,
Pe lanuri să se scuture belșugul,
Din cupe să hălădue - și rob
Ca neaua să-i lucească meșteșugul.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum", nr. 1 (15 iunie 1938)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre sclavie și suflet, adresa este: