singurătate şi timp

Ora răzleaţă

E către seară. Zarea stă grămadă
Şi goii arbori parcă vor să cadă.
Adorm şi-n sus şi-n jos, în lac,
Dormind şi lacul parcă de un veac.

Străbuni, strămoşi din zeci de neamuri,
Copacii au rămas doar trunchiuri între ramuri,
Giganţi în ruină: un trecut,
Morţi în picioare-ntregi, cum au crescut.

Nedesluşită, umbra te-mbie şi te cere.
Singurătate, ceaţă şi tăcere.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

In zori

singurătatea somnului.
planuri de vise date peste cap
la trezire
pielea arsă de trăiri onirice
se desprinde şi construiesc
o vilă din ea
am acceptat propunerea papucilor
făcută de dimineaţă
să cobor din pat
hotărâtă a vieţui în timp real
ne despărţim

poezie de Mariana Tanase
Adăugat de Denisa Mitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la culoare la cuvinte

Timpul ne agită
Liniştea o frânge
Cumpănă legănată
Moartea e un vis,
Singurătate hidoasă
Mă simt înlănţuită
în neputinţa vieţii
Se stinge...
O iubire,
Un vis.

poezie de Stana Lenuţa Buha
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

Am luat ceasul de-ntâlnire
Când se tulbură-n fund lacul
Şi-n perdeaua lui subţire
Îşi petrece steaua acul.

Câtă vreme n-a venit
M-am uitat cu dor în zare.
Orele şi-au împletit
Firul lor cu firul mare.

Şi acum c-o văd venind
Pe potecă solitară,
De departe, simt un jind
Şi-as voi să mi se pară.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Cuvinte potrivite
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din totdeauna

Poetul
închide
circuitul
lui
Dumnezeu
în natură

Nici
un
înger
nu-i
mai
sperie
singurătatea

Singur
ca
anul
acesta

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te iubesc

Nu vreau decât să te iubesc
O furtună umple valea
Un peşte râul

Te-am făcut pe măsura singurătăţii mele
Lumea întreagă să ne ascundem
Zile şi nopţi să ne înţelegem

Să nu-ţi mai citesc în ochi
Decât ceea ce gândesc despre tine
Şi de-o lume care să-ţi semene

Şi zile şi nopţi rânduite de pleoapele tale.

poezie celebră de Paul Eluard
Adăugat de angel.demon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Singurătatea este ca o ploaie.
Spre seară se ridică în şiroaie
din şesuri depărtate şi-n şuvoaie
urcă spre cerul plin şi uriaş.
Şi-abia din ceruri cade pe oraş.

Şi plouă, plouă-n ore androgine
când străzile spre zori de zi se-ndreapă,
şi trupuri ce şi-au devenit străine
frustraţi şi trişti stau seara să-i despartă;
şi oamenii ce se urăsc, doar într-un pat
constrânşi sunt împreună să se culce:

Atunci singurătatea-n fluvii curge...

poezie celebră de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu oraşul meu se întâmplă ceva ciudat

plouă de ceva timp cu aripi de păsări
din scheletul lor răsar
la fiecare treizeci de minute de cenuşă
poeţi orfani
soarele îşi ascute colţii în barele de oţel ale zilei
aşezate piramidal susţin o civilizaţie prezumtivă
peste care se aşterne noaptea ca o maladie cronică a singurătăţii
şi nu-mi mai e poftă de zbor

semăn tot mai mult cu bătrânul Santiago -
mă zbat ca un salao în plasa destinului
incapabilă să renunţ la peştele cel de toate zilele
din care să-mi hrănesc muza -

pe podul plutitor cineva aşteaptă cu timpanele oarbe
terapia miraculoasă a florii de lotus mimând un requiem

de cealaltă parte a pământului
un oraş şchioapătă
din lipsa poeziei

poezie de Mihaela Meravei din Volumul "Cu roaşul meu se întâmplă ceva ciudat", Editura Ex Ponto, Constanţa 2019
Adăugat de Mihaela Meravei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Eşti singur şi trist.
Cântecul inimii tale s-a stins.

Tăcerea tulbură apele limpezi,
valuri de dor suspină-n oglinzi.

Şuieră vântul prin odăile reci,
clipele scriu amintiri pe pereţi.

Zilele plâng, norii se-adună,
plouă: furtuna rupe mugurii verzi!

Cad, prin livezi,
stropi de durere!

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din volumul de versuri Cântecul Sferelor
Adăugat de Iany
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe deal un sat

În satul ăsta-nsingurat
nici câini, nici clopote nu bat.
Nimic nu-i tulbură zidirea:
nici paşii mei, nici amintirea,
nici foc, nici molimi, nici jivine
şi nici păreri de rău sau bine.
În dalba lui singurătate
dorm oile pietrificate.
Pacea-i aşijderea din veac:
oasele zac,
pietrele tac.

poezie de Dominic Stanca din Rustice
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!