Poezii despre singurătate și timp, pagina 3
În somn, în pieptul lui
Și-a îngropat
urechile
în imperturbabilitatea
bătăilor inimii lui
iar în câteva secunde:
s-a îndrăgostit profund
de felul în care
singurătatea ei se surpa deodată,
cu moliciune,
în somn,
în pieptul lui.
poezie de Christopher Poindexter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impact
de acolo și până aici
doar roua florilor poartă
ecoul
peste raze de lună
soare sfâșiat
se aud susurând ape
lacrimi solitare
ce se vor locuite
de o dragoste mare
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O zi
azi e azi
e doar o zi
amintiri oprite într-o zi
vara pășesc în adâncimea vieții
iarna mă cuibăresc obosit la polul opus
o singură zi
e doar o zi
în singurătatea timpului
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzică
Septembrie,
ochi de copil,
soare bolnav,
drumul spre școală,
copaci nepereche,
frunze în timp,
cântecul serii,
sărutul visat,
cocori în V,
lacrimi de vin,
singurătate.
poezie de Victor Iacobescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul în vâlcea
Pensionar dincolo de Lume,
Bucurându-mă de singurătate,
Închid grijuliu ușa odăii mele
Și izolez fereastra de vântul de-afară.
Aștept primăvara:
Spre sfârșitul anului se-ntomnează-n inima mea.
Astfel, urmând mersul aștrilor,
Cabana mea devine-un Univers.
poezie de Lu Yün, secolul al IV lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul vieții
Mă ascund în ninsori
să nu mă viscolească
vântul uitării,
fulgi de vise
în căutarea zilei,
mulțimi de gânduri
trezite...
dor regăsit în lumină târzie
din singurătate
pași ratăciți de timp
pe țărmul anilor
în labirintul
depărtării
confuz și întunecat
iubirile
se nasc și mor
deci există...
mâinile se împreunează
pe copacul vieții
plin de zăpadă și muguri.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem
cât gol prin aerul umed
câte vârste trag de secundele diforme
spre o îndreptare de timp
adevărul șchiop nu comunică
drumul plutește deasupra morții
cerul devine moment de iubire
ies din fierea singurătății în verdele zilei
toate cuvintele țin lupa sub lună
aici e o existență de iarbă
de frunze
de inimă
unde suntem noi într-o pagină de cuvinte
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între el, Dumnezeu și timp
întotdeauna am știut că
omul minte din cauza prostiei lui
și asta ca să scape de singurătate
între cele două ticăituri de ceas
oftează și o face des
undeva în inima lui
se cicatrizează o rană
știu că într-alt anotimp
e soare
dar nu-i pasă
întotdeauna a știut că
între el și celelalte lucruri
există minciuna
și că se împarte între el, Dumnezeu și timp
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
Te aștept de un secol
în același port uitat de lume
sub felinarul de pe dig;
Numai că zidurile s-au surpat,
felinarul s-a stins
și peștii răpitori îmi dau târcoale
Grăbește-te!
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păsări de abis
ne vedeam la capătul zilei
într-o absidă,
uneori
te așteptam la capătul puterilor
într-o trecere a vieții
prin fața ochilor.
te credeam centrul absolut al
Pământului,
tu mă luai drept
punctul de sprijin
al singurătăților tale.
erai ca trecerea unui inel
prin degetul destinului,
eu eram doar fulgerarea unei păsări
de abis
prin inima ta
într-o secundă,
tu te lăsai săgetată
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre singurătate și timp, adresa este: