Poezii despre smerenie și timp, pagina 2
Plouă
Plouă-ntr-una de trei zile,
cerul parcă-i rupt în două,
ca un perpetuum mobile,
răbdarea ne e pusă-n piuă.
Se spală rele și păcate
se miruiește așteptarea,
iluziile-s obercate,
se-ntrezărește înălțarea.
Se rup zăgazuri de neștire
și se coboară-n propiul eu,
primim smeriți buna-vestire,
că-i totul de la Dumnezeu.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balanța
E timpul azi să mergem la votare
Să ne alegem singuri viitorul
Ca să domnească-n casa noastră sporul,
Iar țara să ne crească-ntre hotare.
La poarta cerului-i deschis zăvorul,
Putem urca smeriți către altare
Să ne rugăm, să fim în așteptare
Ca binele să curgă ca izvorul.
Se știe cum balanța ne atârnă?
Spre viața bună, dreaptă și curată,
Ori spre cazanul cel umplut cu scârnă
Ce deavolii-n coșmaruri ni-l arată?
Vom fi așa cum știm să ne alegem
Un loc din care perle să culegem!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curgeau în mine două stele
mă doare o mână din lună
desfacem o inimă-n două
dar vouă
pământul vă spune smerit
că îngerul care-a dormit
în tihna poveștii de seară
coboară
cu inima-afară
lungile temeri de-o zi
le trecem pe două hârtii
să fii
în copii
și-apoi să revii
în casa ciobită de fum
ferestrele sparte pe drum
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În turle de rouă binevestitoare
timpul își reglează pulsul
pe frecvența zborului de îngeri
și tămâie arsă pe jar de nemărginire.
Păsări cu aripi de aur smerit
vin din ceruri
să-mpletească aerului respirat
de mirarea Maicii Domnului
cunună din muguri de duh înveșnicitor.
Pe fruntea bucuriei picură
miere de lumină din prisaca primăverii.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un gând liber
lângă templul soarelui
viața cade în genunchi
prin fiecare clipă timpul privește smerit
găurile negre ale universului
pământul vieții și al morții
înflorit de suspine
se acoperă cu cerul înstelat
și rodește sub tălpile noastre
minunile vârstei
pun-n cap
fiecare gând liber
toți se bucură
de noile virtuți ale minții
ce uimesc stelele
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un gând liber
lângă templul soarelui
viața cade în genunchi
prin fiecare clipă timpul privește smerit
găurile negre ale universului
pământul vieții și al morții
înflorit de suspine
se acoperă cu cerul înstelat
și rodește sub tălpile noastre
minunile vârstei
pun-n cap
fiecare gând liber
toți se bucură
de noile virtuți ale minții
ce uimesc stelele
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând liber
lângă templul soarelui
viața cade în genunchi
prin fiecare clipă timpul privește smerit
găurile negre ale universului
pământul vieții și al morții
înflorit de suspine
se acoperă cu cerul înstelat
și rodește sub tălpile noastre
minunile vârstei
pun-n cap
fiecare gând liber
toți se bucură
de noile virtuți ale minții
în surâsul stelelor
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mame în oglinda timpului (sonet)
MAME ÎN OGLINDA TIMPULUI
(sonet destinelor paralele)
În oglinda timpului când mă privesc,
De-o vreme zăresc chipul tău în mine,
Măicuța mea, că aceleași destine
Au mamele ce nasc prunci și-i ocrotesc.
Zestrea moștenită îți aparține
Și o voi păstra, cât pe Pământ trăiesc.
Asemenea ție sunt, când mi-amintesc
De vremea când împărțeam rău și bine.
Crescut-am pruncii, precum te-am moștenit,
În respect și dragoste părintească,
Prin viață să aibă drumul însorit.
În cinste și dreptate să muncească
Și-n rugă să-și ducă sufletul smerit,
Că soarta e zestre dumnezeiască.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O frunză-ngălbenită...
O frunză-ngălbenită-mi bate-n geam
Șoptind că-i timpul să mă-ntorc la matcă,
Ea a simțit adesea că-n suflet, eu jeleam,
Chiar de trăim haotic zicând mereu; -Ce dacă!
Spre frunză am privit prin lacrima ascunsă,
Dorind să-i prind mesajul și timpul ei puțin,
Dar am simtit durere și inima străpunsă
De-o suliță fierbinte ce-n vârf ținea venin.
M-am așezat rănită pe strat de frunze moarte
Agonizând o vreme printre năluci și frig,
Dar o lumină vie m-a dus în zbor, departe,
La ușa mântuirii și-am început să strig.
Deschide-mi, Doamne, sunt oaia rătăcită,
Privește-mă cum sufăr și rana-mi sângerează!
Iisuse, către Tine, mă-ntorc acum smerită,
Iertare-Ți cer, o, Doamne, te rog, mă înviază!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portal ratat
(sculptura duhului)
în căușul inimii tale
obrajii sărutului meu se rumenesc ușor
smerenia roz a degetelor
schimbă polii magnetici ai raiului
rădăcinile mărului cresc punctul de fierbere căii lactee
pulsul colorează în busuioc
străfulgerările sunetului prin sângele orei
din cuptoarele pielii mireasma iubirii
iese aburindă
și cântă
pietrarul uranic înfige dalta
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre smerenie și timp, adresa este: