Poezii despre smochine și timp, pagina 2
Lumină sfântă - în viață far -
"Te port pe buze, ca pe-un fagur plin
O poamă aurită de smochin,
Te port în brațe, horbote subțiri,
Mănunchi legat cu grijă fir cu fir
Cum poartă floarea rodul de cais,
Adânc te port în trupul meu și-n vis"
Zorica Latcu
Lumină sfântă - în viață far -
Topești în mine orice ghețar.
Ca pomii-n luna cireșar,
Curat faci orice mădular.
Iar gustul care-a fost amar
Mai dulce-l faci ca un nectar.
Lumină sfântă - în viață far-
Topești în mine orice ghețar.
Eram pe lume un hoinar,
Umblam pe-ntunecat hotar
Cu trai parazitar, murdar,
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ușile
cerul scotea din negrul îndrăznețului mâine
un colț
împăturit cu grija nașterii noastre
fratele meu de țărână și apă
după mii de ani
ridică privirea spre boltă
animalele născute înainte de paște
și
doicile știu acest lucru
numărul personal cere un umăr de sprijin
generațiilor viitoare
mintea face pasul spre lumina dintâi
am toate motivele să trăiesc cu încetinitorul
printre vase de sare
coada unui rechin despică orizontul
până la rozul suav al vinului dat pe deasupra
degetele împletesc împotriva uitării
ți-am tăiat în jurul sânului drept -
înțepător de smochine
să nu simți dulcele otrăvitor
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea greu
noi eram sobri și purtam măști respectabile
călcînd peste zidurile care se frămîntă sub cetate
peste dureri din carnea raiului de sub noi
sărmani ca sufletul unui dascăl bătrîn,
imaginea unui Dumnezeu viu ne trezea din somn
și ne ascundeam cu frunză de smochin locurile intime,
locurile goale pe unde intrau în noi culorile frumoase,
și viersul păsărilor și vîntul ostoind marea
prea tare iubeam cerul, prea tare ne ciupea arcușul
prea greu era să privim frumusețea cu ochii,
prea greu era să ascultăm muzica de veacuri,
deși am asurzit,
noi cei din linia întîi, secerați, ținînd piept lumii
cu toate simțurile noastre,
goi și singuri,
ca niște soldați pe scutul care îi apărase
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În viața lui un om n-are timp
În viața lui un om n-are timp să aibă
Timp pentru toate.
N-are loc să aibă loc
Pentru orice dorință. Ecleziastul a greșit pretinzând așa ceva.
Un om trebuie să urască și să iubească-n același timp,
Să plângă și să râdă cu același ochi,
Să arunce și să strângă pietre
Cu aceeași mână,
Să facă dragoste-n război și război în dragoste.
Să urască și să ierte și să-și amintească și să uite
Și să ordoneze și să încurce și să mănânce și să digere.
În ce istorie lungă e implicat
În atât de mulți ani...
Un om în viața lui n-are timp.
Când pierde, caută,
Când găsește, uită,
Când uită, iubește,
[...] Citește tot
poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
15
frigul mă împletește în negrul obscen al nopții
cu ochii închiși și buzele adunate într-o prună ovală
clepsidră prin care curge viața
bob cu bob
scriu poeme stoarse de miez
păsări uscate pe creanga ultimului smochin
dar nu te pot refuza
ridurile tale mă absorb din praful mediocru al vieții
ochii tăi mă așază pe latura primejdioasă a timpului
nu pot
mă excită letargia orelor tale
când visezi cearșaful mototolit de existența
unei mata hari
cu brațele încolăcite
sufocându-te
mângâi ochiul care zâmbește
cu un ac
[...] Citește tot
poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu în cu totul altă parte este!
îmi spui că timpul se scurge în neant
că degeaba întâlnirea noastră virtuală
dacă ea nu lasă dâre în realitate
și violetul se sparge de primul zid
crezând orbește în neconcretitudine
de nu cumva or fi convingerile mele personale
de nedestin îți este spaimă
de filele acestea nescrise ca și cum
"doar în felul acela" am putea intra în istorie:
ditamai anonimatul!
trăiești cu lumini de avarie
în grote rupestre te lași disecat de fantasme:
acești zei fără personalitate intrați la apă
în neputința lor de a săvârși miracole
o prezență străină însemnează locul
respirația sacadată ce nu-ți mai aparține
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem dreptul să iubim toamna
Și noi avem dreptul să iubim ultimele zile de toamnă și să-întrebăm:
Mai este loc pe câmp pentru-o nouă toamnă,-n care să locuim precum cărbunii?
O toamnă care să-și scalde frunzele în aur.
Doar dacă-am fi frunzele unui smochin sau chiar ale unui fir de iarbă
și-am putea sesiza cum un anotimp se trece-n altul!
Doar dacă noi n-am fi spus niciodată adio unor principii
și dacă ne-am fi-întrebat părinții de ce-au fugit din fața unei arme.
Fie-ne dat să-aflăm în numele Domnului și-n poezie îndurare!
Avem dreptul să-încălzim nopțile femeilor frumoase și să vorbim despre cum
am putea scurta nopțile celor doi străini care-așteaptă să le intre Nordul în compas.
E toamnă. Avem dreptul să mirosim aromele toamnei și să-i cerem nopții vise.
Oare visul se-îmbolnăvește-asemeni visătorilor? Toamnă. Toamnă.
Se poate naște-un popor pe ghilotină?
Avem dreptul de-a muri în felul în care vrem.
Fie ca pământul însuși să se-ascundă-n urechea unui bob de grâu!
poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nicio stare
epuizarea vine frenetic dinspre oameni
de-aia te ia cu gol la stomac... cu monde à l'envers
nu aprofundezi dai pagina îți faci de lucru
cu gâza exasperată să se insinueze întru ale tale
acaparat până peste poate dincolo de o fereastră
planurile cosmosului cu tine se amână salutar
[nu știi nici tu cum faci dar nimeni nu bagă de seamă]
personal nu-ți propui
marea cu sarea
vrei numai să ajungi
la frunza cea mai frunză
a smochinului dintr-o cale
care la o adică poate fi calea ta
... să eviți înțepătura unei insecte
să o fentezi printr-o piruetă printr-un trompe l'oeil
simulând apartenența la același regn
[ai exclude din start toate teoriile fratricide]
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Velierele de la Yule
Când eram doar un băiețel nu-începusem
Încă să deșir ai anilor de școală sul
Aveam o flotă de patruzeci de corăbii,
Le numeam Velierele de la Yule;
De toate felurile, de la bricuri semețe
Și brigantine curajoase, zvelte,
La mici bărci de pescuit ca cele de la Fundy,
Cu copastiile vopsite-n verde.
Ele navigau jur-împrejurul lumii
Și-mi aduceau fel de fel mărfuri rare
Și-asta pentru că deși stăteam pe țărm
Inima-mi era mereu pe mare.
Ele acostau în fiecare port,
Din Babilon până la Roma cea faimoasă,
Unde-încărcau obiecte prețioase,
Lucruri care nu se găsesc la noi acasă;
[...] Citește tot
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gâlceava fructelor
Pe măsuță, în salon,
lângă o chisea cu miere
și-un pahar plin cu sifon,
rânduite-n fructiere,
roade, care mai de care,
coapte, dulci, aromitoare,
stau grupate după sort:
în prima sunt indigene,
în cealaltă, din import.
Când le vezi cum își zâmbesc
peste-un fir de garofiță,
n-ai zice că pe sub gene
reciproc se socotesc.
Iar eu de-un minut întreg,
așteptând să-mi vină gazda,
dusă după-o linguriță,
mă întreb: Ce să-mi aleg?
[...] Citește tot
fabulă de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre smochine și timp, adresa este: