Poezii despre succes și viață, pagina 2
Omul care crede că poate
Dacă tu crezi că ești învins, atunci ești;
Dacă tu crezi că n-ai curaj, atunci n-ai;
Dacă-ți place să-învingi, dar crezi că n-ai șanse,
E un semn aproape clar că n-ai.
Dacă tu crezi că vei pierde, ești pierdut;
În câteva cuvinte, pentru toți, oamenii simpli sau prinții,
Succesul începe cu-încrederea-n sine,
Totul nu este decât o stare-a minții.
Dacă tu crezi că ești un proscris, atunci ești;
Dacă tot trebuie să gândești, gândește-n stil mare.
Trebuie să fii sigur pe tine-înainte
De a câștiga primul premiu, înainte de-afirmare.
În viață nu-învinge-întotdeauna cel mai puternic sau mai dibace;
Mai devreme sau mai târziu cel care-învinge
Este omul care crede că o poate face.
poezie de Walter D. Wintle, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunuri și proprietăți
Bunurile și proprietățile nu au valoare în ochii lui.
El se ține departe de averi și de onoruri.
O viață lungă nu garantează bucurii,
nici o moarte timpurie prilej pentru mâhnire.
Nu se mândrește cu succesul, nici eșecul nu-l umilește.
Dacă-ar avea toată puterea lumii, n-ar păstra-o pentru el.
Dacă-ar cuceri tot ce poate fi cucerit, n-ar reține nimic pentru el.
Gloria lui constă în a ști că toate lucrurile își dau întâlnire în Unul
și că viața și moartea sunt același lucru.
poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru Fiul Tău
Tată drag din cerul sfânt
Eu te laud și-ți cinstesc
Numele pe acest pământ
Căci în sfântu-ți legământ
Și eu iată azi trăiesc
Îți aduc acum onoare
Te slăvesc și iată-ți cânt
Azi succesul Tău cel mare
Căci în sfânta Ta lucrare
Ai creat acest pământ
Dumnezeule Prea Înalt
Eu mă-nchin o Doamne Ție
Căci viață Tu ne-ai dat
Și te laud nencetat
Glorie în veșnicie
Mulțumesc o Doamne mare
Pentru planul Tău măreț
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Odă" sărăciei
Și vai! Nimic nu mă mai mulțumește
În acest veac noros și mercantil,
Căci pentru unii are balta pește
Dar pentru cei mai mulți doar stuf și mâl.
Și bărbătește îmi întinde mâna
Cețosul viitor ca să mă tragă-n gol
Stăpână peste toate e minciuna
Și tot mai negre zile-mi dau ocol.
Banala viață mi-o trăiesc cu spaimă
- Și tot mai des mă-ntreb de ce exist
Dar umbră fac pământului cu faimă
Și cu succes mă mint că-s optimist.
Jur-împrejur prostia sublimează
Se-mprăștie rapid, ca un microb
În capete sus-puse brav tronează
Și minte cu nesaț poporul rob.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limita
în ultima zi din viața lui care nu se știa
termina s-a trezit cu o durere cumplită
de cap: era mai degrabă o fulgerare
prelungă dinspre o mărunțită măsea în anii
din urmă în mișcarea sus-jos-lateral
din care sigur s-a născut și calmul cu care
privea
totul (?!) reușind să trăiască atât de mult încât
îl enervase și pe îngerul său: păzitor încă
în paralel cu grija pentru el și al numeroșilor
multicentenari de succes
la limita
cazului de deces prin extracție a
vieții din trup sub o fracție prea
des invocată ca ultimatum divin
la limita
de sus sau de jos sau de niciun folos
a curbei de sacrificiu de sine: periculos
până la părăsire
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Cine-i cea mai scumpă-n lume?
Nu e greu ca să-ți dai seama.
Cine ți-a dat viață, nume,
Dacă nu iubita mamă?!
Mama te-a adus pe lume,
Te-a crescut la sânul ei,
Te-a-nvățat să-ți alegi drumul,
Să reziști în anii grei.
Ochii mamei îți zâmbesc,
Când îți merge și-ai succes,
Lacrimile-o podidesc,
Dacă-n viață nu ți-a mers.
Mama te așteaptă-n prag,
Când te-ntorci din pribegie
Și la pieptul ei cu drag,
Ca pe-un prunc ea te mângâie.
poezie de Tudor Gorgos din La pragul destăinuirii (2010)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-mi aparține?
Și pană la urmă.. ce-mi aparține?!
Oare trecut, prezent sau viitor?!
Sau oare e al meu măcar?!
Nu știu.. dar nu-mi aparțin mie.
Să fie oare răsăritul? Dar..
Apusul nu mă știe,
Nici clar de lună nu cunosc.
Dar oare.. ce-mi aparține?
Iubirile, succesul?
Dar unde-mi sunt?
Căci nu le am.
Nici zâmbetul cel mai sfânt,
Nu-i al meu și nu-l cunosc.
Dar al meu??? Al meu ce este?
E doar momentul?
Sau nu... e clipa.
E clipa să-mi trăiesc prezentul.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (28 octombrie 2022)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucurie
Îmi sticlesc ochii-s vii,
Am aritmie,
Obrajii-s purpurii,
Viața mă-mbie.
Sunt salt interior,
M-arunc,
Sar pe-un picior
Și nu mi-l frâng...
Îmi reușește visul,
Zbor,
S-a dus cu compromisul...
Aproape mor.
De unde s-a născut
Succesul;
Căci eu i-am prevăzut
Mult timp decesul?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invers
Aș vrea să scriu cu mâna stângă
și de la dreapta începând,
ca în arabă...
ar fi ca o reînnoire, cu plecarea-n viitor,
ce se prezumă că l-aș ști deja,
mi s-ar întoarce tot romanul vieții, de la coperta de sfârșit,
căci aș începe cu succesul
sau eșecul,
dar cel puțin aș ști de la început sfârșitul,
însă nu al altora, scrisuri deja, bibliotecă...
al meu, ce încă nu l-am încheiat,
nescrisul chiar,
inversul...
versul, după cum se pare, fiind un deja prea banal...
până la necultural.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anunț matrimonial
Sunt tânără, frumoasă, cu două facultăți,
Cu multă școala vieții și alte-abilități,
C-un corp ca de zeiță sculptat de meșteri greci
Și milioane-n bancă, în jur de douăzeci,
Mi-e părul blond ca spicul din lanul copt de grâu
Și-mi curge-ncet, pe umeri, ca cel mai pașnic râu,
Obrajii-mi sunt doi gemeni, aprinși ca niște maci,
Mi-e mijlocul de viespe și-s tare lungă-n craci,
Am vilă în Bucale, chiar în buric de târg
Și-o firmă de succesuri, unde muncesc cu sârg,
Apar în almanahe, dar numai pe coperți,
Și bag în buzunare mulțime de experți.,
Conduc un Jeep Cherokee, culoare roș-aprins,
Și niciodată-n viață vreun tip nu m-a atins,
Că-s, vorba lui nea Mișu, fecioară între sfinți,
Deșteaptă și cuminte că nu prea strâng din dinți,
[...] Citește tot
poezie de Sorin Olariu din Made in USA
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre succes și viață, adresa este: