Poezii despre teroare și timp, pagina 2
Clipe infinite - ipostaza orfică
Ce e arta fără muze?
Un pastel tăcând pe buze;
D-aia viață, d-aia moarte...
De cealaltă s-aveți parte!
Ce e sensul fără sine?...
Tot ce nu trece prin mine,
Adică un veac de moarte
Surâzândă peste toate.
De-aș păși ca voi, cu zarvă,
Aș fi dorul bătrâneții...
Mai puțini medici de gardă
În maternitatea vieții.
Nu c-aș fi cutezător,
Dar mă scald în propria boare
Și nu-s sclavul doritor
De clișee și teroare.
poezie de Silviu-Gabriel Obreja (8 iunie 2017)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nirvana
Pierduți fiind, ca-ntr-un abis,
În ziua sumbră și vulgară,
Să nu te-ndurerezi, mi-ai zis,
Cu glas timid și indecis,
Ce-ți spun acum să nu te doară.
Dar am visat același vis
Azi-noapte, pentru-a treia oară.
Murisem. Și-n văzduhul pur
Al celor care nu există,
Pluteam: un fluture de-azur,
Fără esență și contur.
Nici pomeneală să fiu tristă,
Să simt regret, teroare, vină,
Disarmonie, armonii...
Nimic din toate-acestea. Ci
O fericire genuină.
N-am întâlnit nici morți, nici vii,
Nici timp, nici spațiu, noapte, zi...
Zburam, cu aripi străvezii,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Dorcescu (decembrie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Tentat să renunți
la casă pentru un loc
într-o peșteră cât mai
adâncă dacă se poate găsi
confort unu cu un izvoraș
ce se arată pe lângă stânci
scapi de teroarea facturilor
la electricitate statică
după ce-ai mângâiat blana
de urs brun
cumpărată pe câteva pâini
uscate de vânt
ești tentat să pleci
într-o zonă călduroasă
și să lași apartamentul
pus la înghețat de la începutul iernii
ai pleca să cauți o scorbură
largă cât să stai cu mâinile
sub cap când privești
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Disperările lui Dumnezeu
sunt blesteme în lume ca niște limbi de foc
care pârjolesc vise, speranțe, iubiri
senzație halucinantă în tenebrosul joc
al morții fără milă pusă pe cotropiri.
sunt tragedii și drame aproape de noi
teroarea încolțește ca scaieții în câmp
moartea pune bombe duce propriul război
zdrențe de fericire -s suspendate în timp.
când demonii respiră se pornesc tornade
ridică în neant tot ce-ntâlnesc în cale
mi-e teamă tot mai des că raiul decade
prea plin de orgii de tenebre letale.
prozeliții morții fac cu viața rocade
aruncâdu-i splendoarea în sfere infernale.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taină de toamnă
Desculț prin întîiele brume,
Bătrîn de atîta tristețe,
Să ies dintr-o dată în lume,
Cinismul ceva să mă-nvețe.
Cu ochii sticlind ca pisica
Să sar pe pierduta redută
Și nici să nu știu de nimica
Din care și viermii se mută.
Adio, prea buna mea doamnă,
Nimic despre noi nu se știe,
Dar sînt proclamații de toamnă
Afișe de pneumonie.
Copii tușesc măgărește,
Bătrînii tușesc, dar tabagic,
La toți tensiunea ne crește
Finalul de veac este tragic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Volumul "Locuri Comune" Editura Albatros -1987
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O minune
Fetița cea oarbă, pe trepte umbrite,
Spunând rugăciunea-n cuvinte șoptite.
Firavă-i dorința... Si-ar vrea ca să zboare,
Să vadă și dânsa o rază de soare...
Veghind crucifixul, Iisus în tăcere,
Ar vrea să-i aducă măcar mângâiere.
O lacrimă curge sub pleoapa durerii...
Eternu-ar pleca, chiar din taina-nvierii...
Atunci El se smulge din cuie... Coboară,
Dând glas rugăminții, în ora de seară.
Pe ochi o sărută și-n treacăt îi spune:
- Micuțo, chiar astăzi trăiești o minune!
Se-ntoarce apoi dar și umbra-i dispare,
Când urcă domol, în a crucii teroare.
Copila zărește atunci prima dată,
Culorile lumii, sub crucea uitată...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
C'est fini
E un timp al terorii și al uitării,
n-am nevoie de cuvinte mari
ca să descriu
ce a murit.
Morții tac acum,
s-au rupt vrăjile,
e o lumină dementă-n toate
și se lasă o liniște veche, o ceață
în care pierd sânge.
Sânge negru, sânge rău,
timpul trece si reciclează.
Atât de tânără și totuși undeva,
o senzație de deja-vu
care zgârie.
Pe străzi revoltă,
peste granițe război,
dar aici, în cartierul industrial,
doar urlet de marfar
și mici răfuieli
între cerșetori.
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scurtcircuit
track-uri
dintr-un western psycho peste
track-urile mele afective
în toamna asta fără viitor
facem planuri pentru
confortul nostru psihic
facem planuri ca să nu treacă ziua
fără să nu ne fi
zbătut
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Harry Wilmans
Abia ce împlinisem douăzeci și unu de ani,
Când Henry Phipps, inspectorul școlar,
A ținut un discurs la Bindle's Opera House.
"Onoarea drapelului trebuie onorată", spunea el,
Indiferent dacă este asaltată de unul din triburile de barbari Tagalos
Sau de cea mai mare putere a Europei."
Iar noi înălțam urale peste urale și drapelul flutura
În vreme ce el vorbea.
Și am plecat la război în pofida tatălui meu,
Și am urmat drapelul până l-am văzut ridicat
În tabăra noastră din câmpul de orez de lângă Manila,
Și iarăși am înălțat urale peste urale.
Dar acolo erau muște și chestii otrăvitoare,
Și acolo era apă care care ucidea,
Și căldură nemiloasă,
Și hrană fetidă, dezgustătoare;
Și mai era mirosul haznalelor din spatele corturilor
Unde soldații mergeau să se ușureze;
Și mai erau prostituatele care se târau în urma noastră, pline de sifilis;
Teroarea, ura, degradarea erau printre noi,
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Actorul
Azi scriem poezia pe mari bucăți de pâine
arta-i mașinăria de curățat cartofi
chiar tu vei fi cartoful sortit zilei de mâine
actor retras ca melcul în pantofi.
Iată cum din teroare pianul spală rufe
și sar din pieptul nostru cameleoni de preț
iată cum scoate limba ceasul zvârlit în tufe
ca vipera aprinsă de fiere și dispreț.
Iată cum umblă foamea prin cântec ca o mamă
cum calcă pacea beată pe morții din tranșei
o mână scoate-n ceruri un înger de reclamă
o alta zvârle molimi pe turmele de miei.
Tu care-ți pui pistolul la tâmplă ca pe-o floare
când sus în nori rânjește hazardul roz și chel
tu care mori de noapte și mori de fiecare
porți viermele în palmă ca pe un scump inel.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre teroare și timp, adresa este: