Poezii despre teroare și timp
poezii despre teroare și timp.
Cervantes
Fiți foarte atenți
cu acest manuscris.
Fiți atenți cu litera T,
cu înțelesu-i profund,
cu fragila-i structură.
Eu evoc un secol de aur,
un instrument de tortură:
între eroare și teroare
stă subtila, suava literă T.
Pe o cruce în formă de T,
a fost răstignită Himera:
NUESTRO SEÑOR
DON QUIJOTE
EL CRISTO ESPAÑOL.
poezie celebră de Emil Botta din volumul: Vineri (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 64
Când am văzut cum pietre funerare
Din vremuri vechi, distruse sunt de vreme;
Cum la pământ zac turnuri lucitoare,
Iar bronzul veșnic de teroare geme;
Când am văzut oceanul cum râvnește
Ca țărmul cel uscat să-l cucerească
Cum apa peste el se năpustește
Și-l roade rău, dar el o să renască;
Când am văzut schimbările depline
Și că ce-i sus precis se prăbușește,
Ruina m-a învățat să cuget bine
La Timpul ce iubitul îmi răpește.
Acest gând, mie, ca o moarte-mi pare
Și plâng de teamă, căci voi pierde tare.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaful lui D.A.F. de Sade, cel arestat sub toate regimurile
Trecătorule,
îngenunchează și roagă-te
Aproape de cel mai nefericit dintre oameni.
El s-a născut în secolul trecut
Și a murit în secolul acesta.
Despotismul cu frunte hidoasă
Cât a trăit s-a războit cu el:
Pe vremea regilor acest monstru odios
I-a luat în stăpânire întreaga-i viață;
Pe vremea Terorii despotismul a reapărut
Și l-a împins pe Sade pe marginea prăpastiei,
Pe vremea Consulatului despotismul a renăscut
Și Sade îi este și astăzi victimă.
epitaf de Marchizul de Sade
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă curată [Guiltless heart]
Omul cel drept în viață, cu inima curată,
Ce-n gând n-are trufie și-n fapte n-are pată:
Omul cu zile blânde, care voios trăiește,
Speranța nu-l înșală, destinul nu-l mâhnește;
De turnuri și armură nevoie el nu are,
Nici de cotloane strâmte, să fugă de teroare:
Căci poate fără frică cu ochii să privească
Oroarea din adâncuri și groaza cea cerească;
Râzând astfel de soartă, noroc și slăbiciune,
Din rai își face carte și dulce înțelepciune;
Amici din gânduri bune, din trai comoară mare,
Un han îi e pământu-n a lui peregrinare.
poezie celebră de Francis Bacon, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă curată [Guiltless heart]
Omul cel drept în viață, cu inima curată,
Ce-n gând n-are trufie și-n fapte n-are pată:
Omul cu zile blânde, care voios trăiește,
Speranța nu-l înșală, destinul nu-l mâhnește;
De turnuri și armură nevoie el nu are,
Nici de cotloane strâmte, să fugă de teroare:
Căci poate fără frică cu ochii să privească
Oroarea din adâncuri și groaza cea cerească;
Râzând astfel de soartă, noroc și slăbiciune
Din rai își face carte și dulce înțelepciune;
Amici din gânduri bune, din trai comoară mare,
Un han îi e pământu-n a lui peregrinare.
poezie celebră de Francis Bacon, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de septembrie
Poate ai fost nedorit, contagios
nu erai. Nu ai fost nici uitat
sau neglijat la timpul cuvenit.
Cum se estimase, ai murit. Evenimentele au evoluat,
suficiente lor însele, către final.
Prea mult Zyklon și prea multă piele, teroare
patentată, prea mult plâns devenit obișnuință.
(Am făcut,
e adevărat,
o elegie pentru mine).
Septembrie se îngrașă în vinuri. Ninge cu petale
de trandafir de pe ziduri. Fumul
unor focuri inocente plutește în derivă spre ochii mei.
Aceasta este deja destul. Aceasta este deja prea mult.
poezie de Geoffrey Hill, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lanțul
Dulce muză divină
mă îmbată cu vin
mă duce departe
de teroare și chin
ăsta-i momentu' sublim
cer înstelat și senin
că vreau s-o cer de nevastă
că poate nu mai am timp
și frica de am s-o pierd
mă consumă încet
cele mai negre gânduri ies la
suprafața și cred
că totul e un coșmar
să mă trezesc n-am habar
și aparent dispar treptat
sub oceanul amar
e clar că n-am invațat
să inot pe uscat
eu sunt cel ce poartă vina
din cauza mea cad
[...] Citește tot
poezie de Eduard Palade din Sursa directă (26 mai 2013)
Adăugat de Eduard Palade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama Kali
Stelele pier,
Nori acoperă nori,
E întuneric, vibrant, sonor.
În urletul furtunii
Mii de suflete nebune
Abia scăpate din închisoare
Smulg copacii din rădăcini
Măturând totul pe alei.
Marea se zbate tumultoasă
Vârtejind valurile înalte ca munții
Pentru a atinge înaltul cer.
Strălucitoarea lumină
Se revelează peste tot.
Mii și mii de umbre
Negre ale Morții
Împrăștiind plăgi și dureri,
Dansează nebunește,
Vino. Mamă, vino!
Teroarea e al Tău nume
Moartea e respirația Ta,
[...] Citește tot
poezie de Swami Vivekananda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmar
cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovați sunt sortiți pieirii
teroarea crește lasă în urmă coșmar
sunt încălcate toate legile firii.
timpul se răscoală în luna lui brumar
da peste cap resursele iubirii
cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovați sunt sortiți pieirii.
navigatorii se îneacă fără salvamar
e plină de obstacole calea izbăvirii
vreau o nouă rută pavată de drumar
cu dale pătrate din miezul gândirii.
cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovați sunt sortiți pieirii.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Număr cercuri desenate
cu sevă de timp muced
pe cioturile inspirației
tăiate
de securea necuprinderii.
Între mine și
teroarea pustiului hotărât
să dea ocol infinitului
există un cortegiu de vămi
fericite
să pună piedică la optimismul
morților incurabili.
Mi-am ancorat nașterea la
țărmul unui crepuscul păzit
de corali cu vârsta evadată
din somnul stupid
al adâncului -
garaj
pentru epave de incertitudini.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre teroare și timp, adresa este: