Poezii despre timp și toamnă, pagina 2
Cântecul toamnei la miezul nopții
Peste capitală plutește luminos siajul lunii;
La râu, zece mii de maiuri lovesc rufele;
Vântul de toamnă îmi poartă inima,
Iarăși și iarăși, către Trecătoarea de Jad...
Oh, când vor fi învinse armatele tătarilor,
Iar soțul meu se va întorce din lunga campanie!?
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aerul
Frunzele mă atrag spre ele violent,
copacii negri din toamnă,
sub ochiul lunii lent
refuzând să adoarmă.
Aud un ceas bătând în turn
ore în trecutul îndepărtat,
când frigul selenar, nocturn
îngheață-n aer, suspendat.
Și brusc trecutu-mi pare viitor
și urc spre secole latine
și-aud un ding, un dang sonor
al frunzelor foșnind prin mine.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un alt fel de timp
s-ar putea să fi fost
clipa din căderea liberă
a frunzei
toamna
fără sens
sfredelind în timp
nimic altceva deasupra lucrurilor
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fisa
Ne-nregistrează toamne printre acei iubiți
Care vorbesc prea tare sub teii sărăciți
Si nu se țin de mână și calcă sigur foarte
Pe frunzele lovite de soare și de moarte.
« Priviți-i, spune toamna. Nu se iubesc deloc.
Mi-e milă de aceste perechi fără noroc. »
Si-n timp ce, cruzi și teferi, zâmbim sub luna nouă,
Sărutul se sleiește pe buzele-amandouă.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rest de timp
mestecăm secunde
reprimând timpul
într-o pastilă de vorbe
ronțăite într-o doară,
cântând într-o toamnă
că de fapt viața n-are haz
și face caz de ne-cazul
adunării de sterpe idealuri
în locul în care mijeau
până mai departe
draperiile luminii
seci acum
de-o pată galbenă de soare...
doar gândul de a fi
mă usucă de toamnă
ca pe o frunză
fabricată din hârtie creponată,
rest la împărțirea
timpului de trăit în lume...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamnă
sunete-n amurg tăcute cad
trec zile
încet vântul în mine bate
o inimă mă doare
un gând de sus mă ninge
cu frunze
albă de pian o clapă apăsată
mă strigă și-mi spune
că la ușa vieții mele
bate
încet încă o toamnă
poezie de Viorel Muha (august 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Când toamna mă duce
Și luna mă duce
atât de aprinsă
de dor
de durere
până când pământul mă duce
încordat prin tăceri
până când
poezie de Eli Gîlcescu (17 septembrie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Donul liniștit
*
Iarba crește peste morminte, timpul vindecă durerea.
Vântul a șters urmele celor care nu mai sunt;
vremea alină durerea sfâșietoare, iar amintirea
celor care n-au trăit pentru a-i vedea din nou pe cei dragi
nu va dăinui, pentru că scurtă este viața omenească
și nu pentru mult timp fiecăruia dintre noi i-i dat să calce pe iarbă.
**
Iar peste sat au alunecat zilele, trecând în nopți;
săptămânile se scurgeau, lunile se furișau, vântul hăulea
și, oglindă cerului de toamnă, translucid, verde-azuriu,
Donul curgea liniștit către mare.
poezie clasică de Mihail Șolohov, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-ar face raiul fără iad?
Și, fără toamnă, ce ar face
Frunzele-acestea care cad
Ca-ntr-un război pe timp de pace?
catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecerea prin timp
Se decojesc orele
ca și castanele coapte
într-o toamnă fără iluzii,
își scuipă spre tine
unul câte unul țepii întâmplărilor
și uită, te uită
înnecat într-o stradă
cu nume de floare bolnavă.
poezie de Veronica Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre timp și toamnă, adresa este: