timp şi verb

Iarnă în Basarabia

Un aer pur ca mustul stat din fiert.
Un vis răpus ca zborul unui cerb.
Un timp oprit din pasul său alert.
Un suflet trist ca umbra unui verb.

Din ceruri par să ningă vârcolaci.
Un ger cumplit se-ntinde coviltir.
Se-aud cum cântă scripcile-n copaci
Şi-şi suflă-n mâini cum morţii-n cimitir.

poezie de Nicolae Mătcaş din Azur (2002)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spin...

Când m-am născut,
În zori de zi,
Verbul "a fi"
Mi l-am pierdut!

Un strigăt surd,
Spre cer, mi-i duhul,
Ador văzduhul
Şi plâng, şi zburd...

Mă sting prin timp,
Ca om. Ce chin!
M-aş vrea un spin,
Să mă conving,

Că a-nflori,
În acord fin,
Fie şi spin,
E,-n zori de zi,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa mi-e gândul

Aşa mi-e gândul razna de o lună
că duc nebun la stele verzi arvună
două trei roabe doldora cu veşti
umplute la fântâna din poveşti

Aşa-mi sunt pline nopţile cu vise
că stau la coadă verbe ca să mi se
topească-n gând ca în furnal, cuminţi
la doar un cer de dorul de părinţi

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am visat că eram tânăr

Secundele trec mai repede ca obsesia timpului de om.
Când eşti tânăr, eşti ascuns de tine.
De aceea ştii să iubeşti, să ridici piatra din râu,
Să-ţi arunci dinţii în faţa tuturor.
Ce nu ţi se spune este că odată aflat înaintea lor,
A cuvintelor, a pronumelor şi verbelor,
Gura ţi-e încleştată, la fel cum Chronus,
Da, chiar El, e încleştat în jurul tău.
Te treci mai repede dacă înveţi pronumele, verbele,
Cuvintele.
Aşa că rog eu ţie
Tânăr fără tinereţe:
Învaţă să te ascunzi în râuri,
În dinţi rânjind
Şi în îmbrăţişări încleştate.

poezie de Robert-Cătălin Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A iubi

Doar verbe... "a iubi" şi "a rămâne"?!
Pe piele parcă-mi trece mâna ta
Ce ştie-a mângâia şi-a coace pâine
Şi-a smulge dintre nori câte o stea.

Eu sunt mereu atent la conjugare
Că-n viaţă au doar timpul "infinit",
Tu vino să-mi pui nota "sărutare",
În suflet eu să-ţi fiu cel "absolvit"!

Nimic n-ar trebui să le separe
În textul cu "Cei doi îndrăgostiţi
Atât se mai iubeau cu foc din soare..."
Ea dusă, el rămas şi scos din minţi.

Hai vino dulcea mea neîntinare,
În mine ţi-am zidit un mic palat!
Sub talpă îţi aştern boboci de floare,
Şi poate-ai să rămâi iubind curat!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (10 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acaju

într-o toamnă acaju
cu parfum de deja-vu,
mai adun vaier şi cânt
în venule de cuvânt
şi-mi ţin tremurul pe ram,
ca atunci când respiram
dragostea prin clorofilă
şi-o trăiam filă cu filă
şi o risipeam în scris
cu nervura unui vis.

o să mă desprind domol
de al zilei peţiol,
lepădând încă o dată
seva verbului uscată,
cutând noi primăveri
germinate de tăceri
şi o să croiesc poteci
timpului prin care treci,
unde pasu-ţi se pierdu

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Ignea din Contra-timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mine

Certificat să-mi fie sapa
Amprenta muncii scrisă-n palmă
Ogorul mângâiat cu grapa
Sub raza lunii, pururi calmă.

Şi n-oi mai păstori cuvinte
În fraze - şir de vite sterpe
Păianjen cult - ocultă pânză
De substantive, flori şi verbe.

Iar în cămara - sat, acasă
Să-nchid o toamnă, an de an
Să ştiu de ce jertfesc pe masă
Un colţ gălbui de Bărăgan.

poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Timişoara (1 mai 1987)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă...

Dacă stelele ar vorbi,
S-ar prăbuşi istoriile şi munţii
De greutatea cuvintelor.
Clepsidra s-ar sparge şi cenuşa osoarelor
S-ar ridica în nori denşi,
Îndoliind universul.
Lacrima verbelor ar inunda sufletele
Şi lumina s-ar ascunde în noapte.
Dar ele acoperă cu tăcere
Lumea întreagă.
Priviţi-le! Loiale şi purea...
Mai mult nu au timp să-nţeleagă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut casă

îmi caut casă pe lună
ori pe o planetă insomniacă,
prin sistemul solar umblu
precum un inorog
cu cornul în vânt,
distanţele dispar în fugă,
sunt grăbit sub stele,
în ordinea faptelor
frigul din cotloane nu-mi dă pace,
ca de un incest mă feresc să calc pe raze,
am cu mine verbele şi toate poemele
eroilor ce ştiu că viaţă este
o farsă în culoarea roz.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonier (sonet)

Sunt zăvorât în cugetul eretic
Departe de-ntrebările lăuze
Ce mi-au născut tăcerile pe buze,
Visez amar, ghimpat şi asimetric.

Cu sufletul diform de-atâtea scuze
În insectarul vieţii, ca bezmetic
Mă zvârcolesc,secat de ploi, ascetic,
Păstor celest al verbelor obtuze.

Înlănţuit pe veci de coapsa morţii
Ce-şi plânge orb secundele din luturi
Orgasmic mă topesc în sfârcul nopţii

Acelaşi brav erou adus pe scuturi.
Proscrise sunt limanurile sorţii
Când îşi ucid trecutele-nceputuri...

sonet de Rudy Valentino
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!