Poezii despre timp și verb
poezii despre timp și verb.
Așa mi-e gândul
Așa mi-e gândul razna de o lună
că duc nebun la stele verzi arvună
două trei roabe doldora cu vești
umplute la fântâna din povești
Așa-mi sunt pline nopțile cu vise
că stau la coadă verbe ca să mi se
topească-n gând ca în furnal, cuminți
la doar un cer de dorul de părinți
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur
Am oferit
probabil prea puțin
din ce-nseamnă
"a da"
am așteptat
probabil prea mult
de la verbul
"a iubi"
într-un târziu
m-am trezit
așa cum am fost
de fapt
tot timpul.
poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile de praf și caniculă
La vârsta adolescenței
cuvintele luptă corp la corp cu omul
spinările se îndreaptă
din aplecarea de o clipă
curg șiroaie de silabe
tot ce nu poate fi omul
în ambalajul lui de carne
verbul a iubi este ucis
și lăsat să putrezească
pe dușumeaua călduță din lemn
a inocenței urmează
zile de praf și caniculă
umbra întunecată a verbului
se ridică ca un subiect interzis
ca un oaspete nepoftit
o haină groasă la plus treizeci de grade
peste sufletul ce a uitat
calea directă spre Dumnezeu
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
PÂN' LA CER...
Pân' la Cer, gândul îmi zboară
Ducând pietrele-mi de moară,
Pân' la Cer inima-mi duce
Și durerea de pe Cruce,
Pân' la Cer și mai departe,
Zboară verb din Sfânta Carte,
Cu o aripă ușoară
Dintr-o țară-n altă țară;
Pân' la Cer zboară cu dorul,
Înviat, Mântuitorul,
Care zilele își poartă
Spre a veșniciei poartă
Și vrea oile din turmă
Să urmeze a Lui urmă
Ca a Cerului iubire
Să le-mbrace-n nemurire!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
să-i caut urma
în urma Lui
se prelinge întunericul
două mii de ani, milioane
de răstigniri pe secundă
așteptând
refracția luminii
măcar să-i dăm pasului
verb nou
așa, încep golgotele
ne era bine în necredință
suișul este sudoare, sânge
umilire
.
dacă întunericul
este absența luminii, orbii
n-au nevoie de felinar
mă pot lipsi
de toate lucrurile
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buna seara,tu seara
Bună seara, tu seară, tu clepsidră-lumină,
Ochii pașnici de vară,
Mă coboară-n spirală de verb, sub cortină.
Piesa de noapte;
Prințese minute, purtând trene-șoapte,
Nisipul e greu.
Cohorte de îngeri, ducând trupul tău.
Vasali ai iubirii, în duh antagonic tresar
Străjuind noetica punte, de voi trece
E seară de dar.
Buna seară, tu seară, clepsidră de har,
Urma ta e și-n mine, dacă pleci, să vii iar.
poezie de Mihaela Vlasin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când ai plecat
De când ai plecat
soarele nu mai e soare.
Nici luna nu mai e lună.
Numai este sărbătoare,
nici o zi nu mai e bună.
De când ai plecat
cerul este negru.
Rămas fără lumină
a muri e verbul
care mă domină.
De când ai plecat,,
viața nu mai ester viață.
Fără tine,
totul este gheață.
Vin și eu la tine.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rostul pământului
În direcția vântului,
Verbul tresare,
În tremurare -
Taina Cuvântului!
E Ora cântului,
În Cer și-n Mare,
În direcția vântului,
În distilare...
Focul avântului,
Vers și mirare
Cânt și-alinare -
Rostul pământului,
În direcția vântului...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În drumul spre întuneric
Se ceartă ciori în drumul spre întuneric
Colțul de pâine smuls din visele Lunii
Miroase a mucegai și a pucioasă...
O literă arsă,
Fumegândă,
Se aude foșnind
În timp ce se transformă în verb.
Nervi și suspans
Pentru o bucată de propoziție...
Semnele de punctuație
Se îngrămădesc
La liziera dintre două necunoscute.
Se simte gust de amar,
De acru și iute.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
XXVI
Bate clopotul a sărbătoare.
Tu, mireasă, mă aștepți în prag.
Inima îmi e nemuritoare,
Căci în ea tu locuiești cu drag.
Viața nu ne-o mai măsoară timpul
Clipele ne bat în inimi de copii,
Beatrice și Ema azi ne spun colindul
Și povestea verbului a fi.
Sensul vieții mi-l găsesc în voi
Și-n lumina gândului divin.
Fericirea glăsuiește-n noi
Și-n prezentul anilor ce vin.
poezie de Gabriel Hasmațuchi din Noduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre timp și verb, adresa este: