Poezii despre timp și vioară, pagina 2
Luna răsare în barbă
Lucrurile se alungesc
Deformând ochiul,
Prin fluturii lui
Domnul ghidează zborul.
Duhul se topește,
Cerul coboară,
Lâna stelară-i
Arcuș la vioară.
Luna răsare în barbă,
Universul miroase
A iarbă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina iubirii
Tainice gânduri răsar din depărtare
Când tu, iubite, cu glasul ău fierbinte
Mereu îmi amintești
De-a timpului visare
. Sărutul tău și azi îl mai doresc,
În nopțile cu lună clară
Pe cer când stele strălucesc,
În sunet dulce de vioară.
Simt inima aprinsă
În flăcări de iubire
Și chipul tău...
Îl simt mereu aproape.
. Ridic privirea într-al iubirii semn
-Ești flacără sau dor?
Iubirea ce te-nalță...
Cu-al nemuririi zbor.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Le port în vioară
Sunt toate-n vioara mea dogită:
Și cântul și chiar moartea pripită.
Arome plouă din frunzele de dud,
Se-ascund în vioară și totuși n-aud.
Stele se-ncheagă în vin acrișor,
Amurgu-i greu ca un cântec de dor.
Tinerețea credeam că-i sac fără fund,
Amintirea-i bătrână-n care m-ascund
Sub vălul anilor trecuți m-alint,
Vioara sună-n nuanță de-argint.
De stinse iluzii ațoase mă tund,
Să pot în căsuță de melc să m-ascund.
poezie de Stelian Platon (12 mai 2014)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu
Gândesc că-am fost cândva un gănd
răsărit din roșu de asfințit și răsărit
Gândesc că-am fost cândva o sclipire
o clipă de timp în trecere prin lume
Gândesc că-am fost creuzet al iubirii
în nopțile cu umbre de pași, amintire
Cred că undeva cândva prin ceva
am răsărit floare-n piatră în calea ta
Cândva am cântat prin nopți și zile
vioară fiind prin razele soarelui și-ale lunii
Acum gândesc că sunt în mine
eu și a mea, frumoasă amintire
Acum secundele încep încet să picure
în șiruri ordonate prin razele găndurilor mele
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te caut - te chem
Te caut... și nu-ți găsesc nici umbra
Și ochii plâng si plânge-ncet vioara
Ești zbor de flacară-n prag de seară
Și vântul ce-mi bate aspru-n primăvară.
Mai caut drumul ce va-ntoarce timpul,
Când vremea din-naltul ceas
A botezat pământul cu iubire
Și chipul tău în suflet mi-a rămas.
Te-ai întrebat vreodată,
Ce-nseamnă pentru tine?
Fereastra de -ntuneric,
În nesfârșita zare...
Trecutul timp, pământul amintirii
Când liliacul este iar în floare.
Vino să alergăm, așa cum am visat
Și să ne bucurăm în zi de sărbătoare.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hora Unirii-n doi
Hai iubito și dă-mi mâna
mâna ta ca o vioară
să traduc iarăși româna
într-un susur de izvoară
Mâna ta ca o vioară
pare vers de Alecsandri
mângâind iar mă omoară
într-un veac fără Dridri
Pare vers de Alecsandri
nu traduc iarăși româna
nici pe-a fi în a nu fi
hai iubito și dă-mi mâna
Mâna ta ca o vioară
îmi răstoarnă munții iară
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (23 ianuarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe valul credinței
frumoasa credință ce ajunge la stele
pe străzi azure de sfinți bătătorite
modelează toate gândurile mele
în zile de dor, în ore primenite.
această credință care cântă în suflet
o port cu mândrie pe urme de magi
să întâlnesc splendorile prin umblet
să fiu o bucurie pentru cei dragi.
nobilă credință învăluită-n raze
ca o primăvară îmbrăcată cu flori
murmură în spirit valuri de turcoaze
în simfonia vieții creată de viori.
sursă de iubire înșiruită-n fraze
care sfarmă decepții și destramă nori.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aprilie
În aplecare, tâmplă după tâmplă
Ochii albaștri, ochii mei ca mierea.
Aprilie ne dăruie vederea,
Ceea ce am uitat, din nou se-ntâmplă.
Frazele, visul, sufletele numa
Ca de potop salvate simt că sunt.
Se face zi de mugure mărunt
Adăpostit în mintea mea de-acuma.
Nici nu mă tem, nici bucuria nu stă
Mai mult decât stătuse la-nceput.
Vine mereu o pasăre și gustă
Rănind vicleană timpul meu trecut,
Și-n mare taină puiul de lăcustă
Cioplește la vioara lui de lut.
poezie de Constanța Buzea din Ape cu plute
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp
Nici viori, nici fluiere,
nici ploaia prin plete sa-ti suiere ;
in tacuta noapte adanca
glasul tau nu se aude, nu inca...
Din himericele bolti se anina
armele noptii, stelele-n ruina;
pana la noi inca n-a patruns
al codrului clopot ascuns.
Cerestile drumuri,
toate-s doar aburi si fumuri...
Plimba-te, pala, prin aurora,
frunte a lucrurilor, luna mea, prora!
Dar vor veni! O, ce siguri,
oaspetii in vestminte de friguri!
Dar vor veni! O lumina subtire,
și naiuri și harfe și lire!
poezie celebră de Emil Botta din Pe-o gură de rai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când apare Luna
În grădina mea de rai
Sub o frunză de gutui
Am aflat că tu erai
Maestru al cântului
Cântă greierul cobzar
Din vioara fermecată
Glasul lui este un dar
Ne încântă vara toată
Când apare Luna
Mici făpturi se adună
Pregătiri întruna
Un concert răsună
Stele ce dansează
Roua cade peste flori
Sufletu-mi vibrează
La auzul de viori
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre timp și vioară, adresa este: