Poezii despre timp și vioară
poezii despre timp și vioară.
Decepție
Unde să sed și unde să rămîi
Ca să-mi desfac vioara și să cînt?
De-ajung tîrziu sau de-am ajuns întîi
Nu mă găsesc în timpul meu că sînt.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decepție
Unde să șed și unde să rămîi
Ca să-mi desfac vioara și să cînt?
De-ajung tîrziu sau de-am ajuns întîi
Nu mă găsesc în timpul meu că sînt.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Vol. Versuri - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul viorii
Vioara cântă
Ca un foșnet de frunze
mâinile arcuiesc sunete
ca un zbor de rândunele
tulbură amintirile
cuvinte regăsite
în praful timpului
fulgerând flacăra
la lumina notelor.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secvențe în alb și negru
De Anul Nou
steluță cu steluță,
cerul s-a culcat voios
sub pașii mei
chemându-mă să călătoresc
în lumea mirifică
a zăpezii albe, roșietice, viorii.
Curcubeul iernii se scurge acum
în pământul tot mai negru
purtând urmele pașilor
ca o garanție
a viitorului.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din inimă
Mamă,
fie-ți inima vioară,
trandafiri albi să primești.
Viața-ți fie primăvară,
ce dorești să împlinești.
Să ai multă sănătate,
fericire cât se poate.
LA MULȚI ANI, MAMĂ!
poezie de Dumitru Delcă (7 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul orelor
Omnia vulnerant, ultima necat
Pe rând orice ore rănesc,
Iar ultima vecinic omoară... -
Tot sufletul mi-este o vioară
Ce plânge duios că trăiesc.
Și nici nu mai cerc să zâmbesc
Când viața s-arată ușoară. -
Pe rând orice ore rănesc,
Iar ultima vecinic omoară.
Oricâtă cerească comoară
Ar fi într-un lut omenesc,
Zvârlit de pe clipa ce zboară
Recade în iadul obștesc; -
Pe rând orice ore rănesc.
rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de toamnă
Al toamnei cânt,
Viori de vânt
Îl plâng topite
Lovindu-mi lin
Sufletul plin
De corzi rănite
Decolorat
Și sugrumat
Când ora bate
Plângând ascult
La vremi de mult
Îndepărtate
Și-n vânt mă las
În răul pas
Care mă poartă
Din loc în loc
Același joc
De frunză moartă.
poezie celebră de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Trăind, în anotimpul florii,
Ascult duios cântul viorii,
Și, uneori, pe lună plină,
Mă mângâie-o lumină lină...
Care-mi îndepărtează teama:
Lumina este însăși... MAMA!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felinare pe stradă
Cresc din văzduh felinare pe stradă,
Urma ta miroase a zăpadă,
Inima mea se-ntinde în ea
Desenând o vioară în formă de stea.
Gânditoare natura așteaptă
Pământul dansând pe-o lopată,
Florile se înmulțesc în neștire,
Iubiri profunde-s în pornire.
Iederi cresc în jur la felinare,
Urma și inima intră-n calendare,
Timpul poartă în veșnicie noul,
Sămânța vieții mătură ecoul!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poligonul de echilibru
Eu trec
Și umbra după mine!
Singură tăcerea
Mă jefuiește de cuvinte...
Viorile inimii
Cad din amiezi
În poligonul de echilibru:
Dacă n-ar fi luna
Umbra m-ar înghiți
Cu soare cu tot...
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre timp și vioară, adresa este: