timp şi violenţă

Gânduri

gânduri mutilate se-nvârt rotund
cioplindu-ne starea de lumină,
deznădejdea opreşte timpul în loc,
de pe marginea lui bucuriile cad,
speranţa e plecată în larg,
visurile sunt amorţite.

o zbatere violentă a săgetat spaţiul,
nevăzutul atacă şi altarul,
se numără morţii,
zilele ne sunt furate,
aerul frământă veşti triste
un peisaj cu umbre ne acoperă treptat,
schimbând mersul vieţii.
planeta devine o schiţă făcută de un robot,
pe care încă merg oameni.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunii

Prietene,
of nebunii de noi
prea cuminţi
între toate visele
timpului neîntâmplat
între poeme
amintiri
dinspre viitorul prezent
din trecutul
nebunilor necuminţi
ce-am fi fost
cândva
undeva...

Şi nu prea mai e nevoie
în arşiţa asta
de cuminţenie...
Prea agresivă
e viaţa
celor pentru care

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Marieta Secu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtună pe ecran

Era un talk show la tv.
La un post extrem de comercial
Pe teme de importanţă socială
Care făcea un rating grozav
Se desfăşura la ore târzii
Aproape în fiecare seară
Cu invitaţi şi moderatori zeloşi
Care loveau numai în ceilalţi
Şi criticau numai într-o parte
După o reţeta agresivă
Nu conta că era injustă
Important era că ştiau să defaime
Şi asta le creştea ratingul
Şi audienţa şi faima personală
Cineva le oferă lefuri grase
Iar asta îi stimulează absolut
Ei pentru asta dezinformează
Şi denigrează şi iarăşi insultă
Acum iar îşi amplifică audienţă
Şi tot mai mulţi încep să-i creadă

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (14 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ea au ţâşnit doi bujori

Deşi poarta era deschisă ai sărit peste gard,
inima mi-a tresărit de spaimă:
mă jefuiai... mi-ai spart codul de bare.
Îngrozit am clipit o singură dată
când am deschis ochii ai dispărut
un salt în timp şi totul era irosit.
Ai pătruns în lumina sălbatecă a lunii
operai metafore
străpungeai nepăsătoare clipele
amestecai fără teamă distanţele
nimiceai surprinzător abisurile metamorfozate
părăseai violent existenţele deschizându-te peste margini
însă luminile din irişii tăi îmi aparţineau numai mie.
Ţi-ai desfăcut bluza...

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aparenţă

Gândul, în eternul depărtării
Clipeşte zilnic, trist, doar în priviri
Şi nu-mi permite să te dau uitării,
Icoană transformată-n amintiri.

Ai fost un vis, dar astăzi – aparenţă,
Un trecător ce-mi naşte iar fiori,
Ce mă inundă-n gând cu violenţă
Sau mă înalţă-n vise către nori.

Eşti tot ce am pe lume mai aproape...
A reuşit în fine, Dumnezeu,
Frumuseţea ta să o îngroape
În adâncul sufletului meu.

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noapte ne vom iubi

şi ne vom strânge în braţe timid
sub paltonul meu cel vechi
fără nasturi alături de părul meu
ţepos netuns de zece ani cu puteri
paranormale fix la doisprezece
noaptea ne va inunda o peliculă
de copola şi ne vom lovi violent
cu faţa de animalul ieşit din noi
ne vom accidenta de acea nălucă
apoi vor curge îmbrăţişările
cu simbolurile mistice ştiute numai
de noi sau de ochiul de cerb smuls
şi plantat în tavan să ne vegheze

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să curgă vinul!

În cupa opacă, de sticlă,
Un lichid vâscos cu miros de ambră.
Dintr-un ciubăraş picură vinul,
Perle limpezi, roşii.
Din dragoni fierţi şi rumenite păsări phoenix
Lăcrimează grăsimi de jad;
Paravane transparente, perdele brodate
Încadrează aceste adieri parfumate.

Sunaţi, trompete-ale dragonilor!
Răpăiţi tobe-ale aligatorilor!
Dinţi strălucind în cântec,
Talii zvelte dansând.
Mai ales acum,
Când zilele verzi de primăvară,
Se adâncesc în amurg,
Iar petalele florilor cad din piersici,
În rafale-învolburate roz.
Te rog acum din suflet, rămâi beat
Până la sfârşitul zilelor tale,

[...] Citeşte tot

poezie de Li He, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele ce vor urma

Nu ştiu cât voi mai trăi,
Sub ce auspiciu voi muri.
Nu ştiu cum şi nu ştiu cât
Va mai îndura acest pământ.
Lacrimi înabuşite şi durere mascată,
Războaie şi mascaradă.
Atâta ură, fără masură,
lupte de stradă.
Atâta violenţă,
Uităm că suntem fraţi,
A patriei mamă.
Ne sfâşiem între noi,
Pentru ideea de mai bine,
Ne furăm unii pe alţii,
Să ne asigurăm traiul zilei de mâine.
Vărsare de sânge,
Priviri care ucid,
Rămânem consternaţi
la toate ce se-ntâmplă,
Nu ne pasă, câtuşi de puţin.

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrurile s-au terminat (1911)

Cuprinşi de frică şi de neîncredere,
cu mintea agitată, cu privirea îngrijorată,
încercăm cu disperare să inventăm căi de evadare,
un plan să evităm
pericolul evident care ne ameninţă atât cumplit.
Iată, am greşit crezând că nu ne aşteaptă niciun pericol:
ştirile au fost greşite
( sau noi nu le-am auzit, sau nu le-am înţeles).

Altă catastrofă, una despre care nici nu ne-am imaginat,
se aruncă deodată, cu violenţă, asupra noastră
şi găsindu-ne nepregătiţi – acum suntem în criză de timp –
ne spulberă fără milă.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pajură

O pajură duce în gheare epopeea neamului
Neatârnarea, atârnă crunt în ghearele ei,
În văzdul roiesc vorace păsări de pradă,
Jur împrejur bântuie haite de răpitori cruzi,
Pe planetă stăpâneşte atroce legea junglei,
De peste tot atacă jefuitori haini în găşti,
Soarta ţării zace despuiată printre aceştea,
Se târăşte prin peisajul ostil, de-a-ndoaselea
Leul sucombă adesea în inflaţie galopantă,
Noi rătăcim abătuţi şi trişti printre fiare vechi,
Căutăm cu disperare o soluţie salvatoare,
Aşa am ajuns pe marginea unui drum fictiv
Şi tot acolo, noi facem debusolţi autostopul
Pe drumul astă nu calcă picior de roată,
Dar totuşi stăm acolo că nu avem de ales,
După un timp vine o blânda adiere pe sus
Pe urmă, vine o furtuna în rafale succesive
Tunete şi fulgere zdruncină cumplit văzduhul
Apare o tornadă gigantica ce cupride planeta
Cutremure multiple zgudui violent pământul,

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (16 mai 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!