timp şi violenţă

Aerul

Frunzele mă atrag spre ele violent,
copacii negri din toamnă,
sub ochiul lunii lent
refuzând să adoarmă.

Aud un ceas bătând în turn
ore în trecutul îndepărtat,
când frigul selenar, nocturn
îngheaţă-n aer, suspendat.

Şi brusc trecutu-mi pare viitor
şi urc spre secole latine
şi-aud un ding, un dang sonor
al frunzelor foşnind prin mine.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi şi zile violente

nopţile mele sunt cu femei de ploaie
cu femei de vânt şi chiar cu fulgere
fără nimic normal
zilele la fel

nu mai recunosc timpul răzbunător
setos de distrugeri
s-a instalat în viaţa noastră pe nepregătite
şi nu pleacă cu una cu două
rupe cu violenţă
ucide fără să vrea oameni

lumea se teme
nici nu ştie ce să facă
aşteaptă şi chiar plânge
se crede nevinovată

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu, pentru a doua Troie

De ce-ar trebui s-o acuz că mi-a umplut zilele
De tot felul de belele sau că în ultima vreme
A îndemnat oamenii proşti la violenţă şi la rele,
Sau ca-învrăjbit centrul cu mahalaua, prin iscusite scheme?

Avut-au ei numai curajul şi dorinţa drept măsură?
Ce-anume-ar fi putut s-o ţină împăcată, să-i fi cuprins
Mintea în cercuri de lumină – fără patimi, fără ură –
Întregită-n rotunda frumuseţe a arcului întins,

Chiar dacă-ar fi părut de pe-altă lume-n zile ca aceste?
Ce-a înstrăinat-o, ce afront sau ce nevoie?
De ce? Ce i s-a întâmplat pentru a fi aşa cum este?
Mai trebuie oare arsă undeva o altă Troie?

poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până luni

în vest au anunţat violente furtuni
în rest i-au şcolit pe unii să arunce
în mine cu
pietre semigraţioase extrase din acele inele
antice de logodnă ale puţinelor văduve
în căutare
de uniformă şi cască peste peruci
la măcelul din dormitoare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo

Fulgerul amintirii, iubirii violente,
eternitatea în camera celaltă,
toate se scurg prin creierul meu
precum ploaia în rigolele verzi

dar eternitatea e pentru proşti
noi nu avem decât clipa aceasta
veche ca o pălărie din anii ʼ30

ascult gramofonul, tu te apropii
desculţă ca o fantomă de palat,
de palat veneţian în care ne-am
iubit şi ne-am trădat.
eu am trăit numai la Veneţia,
Acolo am şi murit.

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 1

Frumoase creaturi, belşug noi ne-am dori
Al frumuseţii trandafir să n-aibă moarte
Şi chiar dacă cu timpul el se va ofili
Firavul lui urmaş în minte o să-l poarte;
Dar tu, cu ai tăi ochi ce ard cu violenţă
Aprinşi de ceea ce în tine se găseşte
Vezi foame peste tot, deşi e abundenţă
Şi eşti al tău vrăjmaş ce aprig te zdrobeşte;
În lumea asta pari o perlă minunată
Şi ne vesteşti acum o vreme cu mult soare
În propriul mugur firea îţi este îngropată,
Un bădăran avar, ce n-are asemănare;

Vai mama ei de lume, că pe acest pământ
Nu-i piere lăcomia nici lâng-al său mormânt.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei care au speriat gestul

de agresivitate al unei femei
exterminând insectele ei
dăunătoare
înfloririi şi... veştejirii, cu timpul, a
feţei unui bărbat -
unul din vestul sălciu (?!)
pe bega
gesticulând cu porii-n turbine la uzina electrică
(aşa se s... pune)
până la venirea nu
mirii-ntr-o funcţie mai înaltă
eclectic valabilă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul calului

Glasul calului nechează
În ajun de complezenţă
Dar nimeni nu sesizează
Acest exces de violenţă

Hamul calului bravează
Dedublat de insistenţă
Şi tot mai rău ne afectează
Acest tumult de decadenţă

Graiul calului vibrează
Transmiţând fiori în zare
Şi agresiv ne derutează
Acest sistem de degradare.

poezie de David Boia (6 aprilie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un minut în Piaţa Romană

Un greier violent
cântă cri-cri de pomană
în aerul de vară şi lent
lângă Piaţa Romană
o cucoană îşi face vânt
şi îşi dă aere toată
dacă mă crezi pe cuvânt
aş zice că e disperată
un tramvai puturos cântă
pe şinele încinse
halbele de bere din Piaţă
se dau învinse
timpul s-a dat jos din ceas
şi se dă de pomană
greierele s-a retras
lângă Piaţa Romană

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă

Ne-am cunoscut în lume multă
Şi ne-am îndrăgostit în pripă
Crezând că timpul ne ascultă
Am zis... Opreşte-te!... Stai o clipă!...

Cuprinsă de iubirea sfântă
Pluteam pe-a dorului aripă
Însă a fost aripă frântă
Şi am plutit numai... o clipă.

De dragoste şi voioşie
Noi am făcut mare risipă
În cântec, joc şi poezie
Dar au pierit toate-ntr-o... clipă.

Acum sunt tristă, supărată
Iar inima mea strigă, ţipă
Că dragostea înflăcărată
A dăinuit numai... o clipă.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!