Poezii despre timp și zambile, pagina 2
Gurmand
Plutesc cam la aceeași oră aproape în fiecare zi,
o levitație,
ce neagă orice gravitație;
c-aș fi mai greu ca oricine, ce ar mânca, ar înghiți!
N-aștept moment, iubesc neașteptatul
ca o papilă;
cum mirosul de-o zambilă
mă transpun, extaziat de-un moft plictisitor... mâncatul!
Reflectând însă, cum și sex este o cutumă,
o fantasmă,
de ce nu și mireasmă,
gust nu poate fi sublim? Deci pot iubi și-un mic... legumă!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Băsmăluța cu zorele
-I-am cusut măicuței mele
Băsmăluță cu zorele.
Narcise cu guleraș
Ce au chip de îngeraș.
Buchete de ghiocei,
Brândușe și brebenei.
Ochi de frezii parfumate
Ce zâmbesc înviorate.
Flori mărunte, colorate,
Le-am cusut în fir pe toate.
Și un flutur am cusut
Cu aripi deschise mult.
Mărgărit în doi cercei
Cu chenar din stânjenei.
Botine din toporași
Pentru micul fluturaș.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din din cartea cu același nume Băsmăluța cu zorele - (2011)
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce ai fi trista
Mi-ai fost aproape-ntotdeauna,
De nimeni si nicicand umbrita.
Norocul cerului e luna,
Norocul meu esti tu, iubito.
Te stiu de cand ca o zambila
Cresteai sub cer de primavara.
Erai frumoasa si copila
Frumoasa-ai fost si domnisoara.
De ce-as fi trist,
De ce-ai fi trista?!
Eu drag iti sunt, tu draga mie.
Dea Domnul si copiii nostri
Asa de fericiti sa fie!
Eu vad tristetea cum colinda
Prin dureroasa ta privire
Si vad, iubito, in oglinda
Cum zmulgi din par albite fire.
Iubita mea si-a mea comoara,
Nu mai fi trista chiar de-i toamna.
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Cartea "Curcubeul" de Grigore Vieru este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Metamorfoză
Ți-aduci aminte draga mea
De prima noastră întâlnire?
Cum ne-am legat dintr-o privire
Și ne-am aprins precum o stea?
Eram cuprinși de pasiune,
Deconectați de cei din jur
Și-avizi de sentimentul pur
Luam clipa ca pe o minune.
Trecut-au anii peste noi
Cu tăvălugul lor de patimi
Și preschimbară, după datini,
Iubirea ce-o-mpărțeam în doi.
Îți iau acum din farmacie
Punguțe pline cu pastile,
În locul rozelor zambile
Ce-ți cumpăram din florărie.
[...] Citește tot
poezie satirică de Mihai Manolescu (30 martie 2014)
Adăugat de Mihai Manolescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai stai?
Mai stai o lună ori o viață, mai stai un secol sau un an,
mai stai cinci ieri, opt azi, un mâine, nouă clătite și-un motan.
Mai stai în noi, cu noi, cuminte, cu mine stai, în gând, în pori,
mai răspândește-mă spre tine, mai fii lumina dintre nori.
Mai stai un prânz, un luni, o cină, un miercuri stai, un mic dejun,
un pod, o bere, o plimbare, trei maratoane, un Crăciun,
o linguriță de smântână, o margaretă, un kefir,
o amăgire, un spectacol, un bronz, o ploaie, un sictir.
Mai stai un timp, mai stai o vreme, mai stai un ceas, mai stai un ev,
neîncercând să te substitui, am reușit să te prelev.
Mai stai și nu mai sta pe gânduri, mai stai un pic mai mult decât
până în clipa-n care fuga ți-ar arăta că-ți stau în gât.
Mai stai ca roua pe zambilă, mai stai ca piatra în pârâu,
mai stai ca frunza sub omidă, mai stai ca mortul în sicriu.
Mai stai o mare și un munte, mai stai un nor, un stânjenel,
mai stai ca ridul meu din frunte, ca intunericu-n tunel.
Mai stai de-un curs de limba greacă, ca o brățară de argint,
mai stai un port, un far, o barcă, mai stai ca orbu-n labirint.
Mai stai că vrei sau fără voie, mai stai un drog, mai stai un fum
sau dacă pleci, du-te, dar lasă, mereu, firimituri pe drum.
poezie de Eduard Lupascu (24 iunie 2019)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O toamnă necesară înlăuntrul fiecăruia
Noi am rostit toate acele cuvinte; dar, pentru drumul
pe care vom apuca, cuvintele
nu pot forma un plan. Nu exista altă pregătire, fără de numai
harul divin. Greșelile mele
au stat ascunse. Cineva ar putea numi așa ceva pregătire!
Am un strop minuscul
de cunoaștere în sufletul meu. Îl las să se dizolve în oceanul tău.
Sunt atât de multe primejdii în el.
Înlăuntrul fiecăruia din noi este o toamnă continuă. Frunzele noastre
cad și sunt duse de vânt
peste ape. O cioară cu picioare negre croncăne
despre cele trecute. Apoi,
generozitatea ta revine: primăvară, aburi, inteligență,
parfum de zambile și trandafiri,
[...] Citește tot
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Oceanul sufletului" de Rumi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Hai, vino,-i primăvară!...
Iubite,-i luna mai și-i liliacu-n floare
Mi-ai spus că ai să vii după apus de soare
Când stelele răsar, pe boltă se adună,
Să ne plimbăm pe-alei în nopțile cu lună
M-am îmbrăcat în voaluri lila și te aștept
Să-ți simt căldura vocii și clocotul din piept
Tu să-mi presori poteca cu flori de liliac,
Eu să îți pun pe buze, pecete,... flori de mac...
Din cupa de lalele să bem ca din potir
Nectarul fericirii, iar îngerii cu mir
Pe frunte să ne ungă a binecuvântare
Și să alunge dorul de-atâta așteptare!...
Parfumul de narcise, zambile și lalea
Să-nvăluie-n mister... iubiri de catifea...
Din albe flori de măr să-mi pui pe cap cunună
Să-ți fiu regina nopții sau raza ta de lună
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condamnare la primăvară
Mă judecă, natură, când muguri odrăslesc
Și adu martori drepți, clemență îți cerșesc!
Mă judecă natură la ceasul primăverii;
Si dă sentință dreaptă, e timpul reînvierii!
M-ai condamnat la moarte în toamna colorată
M-ai aruncat în beci, în iarna înghețată
Te rog mai fă-mi chemare, mai cer înc-un recurs;
Simt picul ăst de viață, prin mâini cum mi s-a scurs.
Citește-mi condamnarea să-mi fie martor vântul
Pădurea, lăstărișul, câmpia, dealul, crângul
Împușcă-mă cu muguri, cu alb de ghiocei
Și gâtul să mi-l tai, cu toporașii tăi.
Aprinde o narcisă, așază-mi-o în mână
Să-mi fie bocitoare o floare de zambilă
Tămâie-mă cu aer de flori de primăvară
Și dăruie-mi speranța să mai trăiesc o vară.
poezie de Daniela Vîlceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ingenue sentimente
Sunt o prăbușire,
Copleșit de draguri
Zămislind iubire
Cum florile-n faguri.
Mă aplec umil
Să-ți port talpa vrută
Cum, cu sârg, pistil
Din polen se-nfruptă.
Am de-acum ușor
Sufletul, c-un geamăn...
Și-s un bulb, bujor...
Să mă-ncânt, am seamăn.
Mă deschid de azi
Să te prind în palme
Fulg, de-ar fi să cazi
Pat de vise-s, valme...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 noiembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Post-scriptum
timpul se întindea nesfârșit înaintea noastră
mai că aveam temeri că nu-l vom putea umple
drama noastră se desfășura pe cu totul alte planuri
orgolii vanități... stupide preocupări adolescentine
nu era de ajuns că veverițele inundaseră Cișmigiul
nici statuile uriașilor care înviaseră... nici barca
sărutul cădea sacadat în pământul returnat
pe motive de nefuncționalitate
odată cu iubirea
mâinile noastre se încurcau în detalii
poate pentru că
pe mine mă strângeau foarte rău pantofii
iar tu inhalaseși prea mult fum de țigară
cel mai probabil
delimitarea inexactă a esențialului
galbenul crăițelor ne acostase gleznele
porțiunea aceea susceptibilă de a fi remodelată
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre timp și zambile, adresa este: