Poezii despre timp și zambile
poezii despre timp și zambile.
Faute De Mieux
Călătorii, artă, necazuri, zambile,
Un sărut, o rochie, o rimă
Nu spun că-s hrană pentru inimă,
Ma-ajută totuși să mă petrec prin zile.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exilat în iubire
M-am exilat într-o iubire
De ani și ani mult tăinuită,
Doar începutul îl percep
Ca pe-o zambilă înflorită.
Atunci speram că o să-ți placă
Gestul ascuns în fericire
Prin care dulce te-am cuprins
Și ți-am promis mereu iubire.
Tu ai zâmbit. Pe loc izvorul,
Pădurii unde ți-am jurat
Intrarea mea-n acest exil,
Cu susur ne-a înconjurat.
Din mână ai scăpat zambila,
Cerul prin frunze ne-a privit,
De-atâtea fericite vise
În torța vieții ne-am topit.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de dimineață
Pe lunci, covor de albăstrele
Culeg aur din soare
Au coborât cerul la ele
Și-albina călătoare.
Un grup de panseluțe
Nu mai ia-n seamă bruma
Și-au pus frumoasele catrințe
Doar așteptând căldura.
În colțul cu zambile
C-un zumzet ca-n uzine
Tot cursul unei zile
De harnice albine.
Parfum de dimineața până seara
Dăruie numai primăvara.
poezie de Constantin Iordache din Gânduri în patru rânduri de 8 martie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O umbră de dincolo de Styx
Efebul cu ochi palizi, flori mistice de-o clipă,
Năluca argintie din bruma unui vis,
A fost în scurta-i viață o muzică ce-n pripă,
Plângând pe-un flaut magic, se duse în abis.
Luntrașul cu chip palid i-a stat sinistru-n cale,
Lăsându-mă pe țărmuri să plâng rătăcitor,
Și mult timp mângâiere n-a fost pentru-a mea jale,
Dar traiul e un balsam, și omul, uitător.
Și totuși, floarea clipei, chiar astăzi câteodată,
Efebul din Novara cu ochii de mister,
Reurcă din adâncuri, lumină sidefată,
Ca luna oglindită de mare și de cer.
La țărm îl readuce luntrașul fără milă...
Îl smulg ca printr-un farmec de-al morții adăpost,
Tot nalt, tot zvelt, tot tânăr plăpând ca o zambilă -
Și-n repedea lui umbră mă văd precum am fost.
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Lumina lină
Cum te gasesti, usoara zburatoare,
Zacand aici, pe-o margine de drum,
Si nu dormind intr-un polen de floare,
Invaluita-n aur si parfum?
Neascultand de vantul de la stup,
Te-ai aruncat in plasa verde-a zilei
Si darurile-acum, ale zambilei,
Puterile-amortite ti le rup.
Voind sa duci tezaurul de ceara,
Te prabusisi din drumul cel inalt.
Cine-o sa vie, trupul tau de-afara
Sa-l caute si-n jur sa sufle cald?
Cu aripa-n tarana si in vis,
Strange la piept comoara ta deplina.
Cat! te iubesc, frumoasa mea albina,
Ca sarcina chemarii te-a ucis!
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se duce...
Se duce primăvară,
Se mor flori,
S-a dus fanfară...
Trec sărbători.
Se duc din zile,
S-au dus părinți,
Se mor zambile...
Se pierd minți.
Se duce gust,
Se pierd amici,
Se duce-august...
Nu-nviu bunici.
Se duc copii,
Copilărie,
Ruginesc vii...
Nu-i bucurie.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Golgota românească
Ni-i trupul răstignit, bătut în cuie,
Sus, pe Golgota pătimirii noastre.
Cucernic ca un schivnic, gândul suie
Spre cerul limpezimilor albastre.
Pe crucea jertfei cutremurătoare,
Pe care mor și visele și anii,
Oftăm prelung în deznădejdi amare:
O, Eli, Eli, lama sabactani!
Credința însă biruie năpasta,
Cădelnițându-și ruga în tăcere.
Călăii ne străpung cu suliți coasta
Și ne adapă cu oțet și fiere.
În urletele crâncenei gheene,
Din zvârcolirea cărnii sfâșiate,
Sclipește-n diamantul de pe gene
Lumina jertfei noastre ne-ntinate.
Pe creasta de văpaie a credinței,
Noi știm, în greaua zbatere-a durerii,
Că încolțește-n miezul suferinței,
Grăuntele de foc al Învierii.
[...] Citește tot
poezie clasică de Ionel Zeană din Acești mari poeți mici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul cel rău
Gândule, gândule
Viperă rea,
Valuri frângându-le,
Lupți, arătându-le
Alba ta stea...
Nopțile, zilele
Vezi, te-au învins!
Moarte-s zambilele,
Stinse-s feștilele
Dorului stins...
Rănile, visele
Toarnă-ți venin;
Dând paradisele,
Cumperi abisele
Marelui chin.
Gândule, gândule
Viperă rea,
Valuri frângându-le,
[...] Citește tot
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, dulce primăvară
- Zambile, ghiocei, narcise... toporași,
Și parfum divin de flori de liliac,
În suflet mărtișoare candide ne lași
O, dulce primăvară, ce mult ne ești pe plac.
Din ce în ce iubire tot mai senin e cerul,
Și razele de soare ne mângâie pe toți,
A trecut și iarna, a luat cu ea și gerul,
O, dulce primăvară, a tale flori le scoți.
Din florile frumoase îți voi face cunună,
Căci tu ești declarată regina primăverii,
Să strălucești iubire sub clarul de lună,
Când se retrage ziua și lasă locul serii.
Cu drag îți dau a mea inimă, mărțișor
S-o ții la pieptul tău, lângă a ta să bată,
Îți împletesc cu ea cuvintele de-amor
Să mă iubești la fel, sau mai mult viața toată.
poezie de Răzvan Isac (1 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Se-ntoarce toamna iar, cu aiureli
De vânt pe la ferești,
Tu, suflet plin de griji și de-ndoieli,
Te-nfiorezi de tristele-i povești...
El povestește despre moarte foi
Pe care le gonește ca pe-un roi,
Ca pe-un convoi
De fluturi morți, și ți le aruncă-n geam.
El stinge crini, și roze, și zambile,
El frânge ramuri,
Și plânge, și se tânguiește zile
întregi și nopti întregi, necontenit.
Acuma stins și parcă ostenit
Abia suspină,
Ca plânsul violinei în surdină,
Apoi își schimbă fără veste tonul
Și uimit 1-auzi cum suie
Din nou diapazonul
Și suieră, și fluieră, și vuie,
Și vâjâie, și hohotă, și geme
[...] Citește tot
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre timp și zambile, adresa este: