Poezii despre tinerețe și vârstă, pagina 2
Cenușa vie
Când ani și secoli or să se strumute
ștergând din amintire pe poet
și-aceste versuri, licărind discret,
vor sta-n răscrucea graiurilor mute;
când alte stele-n cer, peste făget,
își vor aprinde tânăra virtute
și dragostea va înflori mai iute,
și vârstele vor trece mai încet;
când fiecare clipă, nendurată,
va pune peste lucruri o durată
de patimă și vis, sub zmalțu-i mat:
cenușa mea, în urna de pe stâncă,
fidelă ție, tresări-va încă
în flăcările ce m-au consumat.
sonet de Ștefan Augustin Doinaș din Ovidiu la Tomis (1956)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ca să ne convingă că-l iubește pe babalâcul Liviu Dragnea, vătaful PSD, tinerica Irina Tănase pune pe facebook tot mai des și mai ostentativ poze în care se sărută cu amantul ei cu peste 30 de ani mai în vârstă, un infractor condamnat de două ori la închisoare
Nu créd, nici cerul de-l atingi,
Că îl iubești pe-acest rechin;
Cu cât insiști să ne convingi,
Cu-atât te cred eu mai puțin.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (22 iulie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duellum
Doi luptători se-avântă cu-ncrucișate spade,
Scântei de foc și sânge în jurul lor stropind;
În clinchetul de săbii și-n sângele ce cade,
E zarva tinereții și-a dragostei, mijind.
Ne-am frânt, iubito, spada și tinerețea moare;
Dar unghiile noastre și-a dinților porniri,
Mai tari sunt decât spada și lama trădătoare.
- Delir al vârstei coapte, și roasă de iubiri!
În groapa bântuită de râși și de pantere,
Crunt încleștați, eroii s-au prăbușit aici,
Lăsând fâșii de carne, prin ghimpi, ca flori stinghere;
În iadul ăsta negru, cu rude și amici,
Hai, amazoană crudă și-n veci fără cruțare,
Să ținem trează ura din noi, clocotitoare!
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Lazăr Iliescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 63
Când dragul meu va fi cum azi sunt eu
Zdrobit și zdrențuit de-a vremii mână
Cu fruntea-n riduri și cu trupul greu,
Când zorii tinereții lui se-ngână,
Apoi în noaptea bătrâneții trec;
Și frumusețile ce le slăvește
Dispar și-n depărtare se petrec,
Furându-i primăvara mișelește;
Pentru-acel timp acum mă pregătesc
Să-nfrunt al vârstei crunt cuțit ce taie,
Ca să nu-mi ia ce vreau să-mi amintesc,
Al lui chip mândru cu sclipiri vioaie.
Dar frumusețea lui nu se va pierde,
Că-n slove negre va rămâne verde.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când citesc despre faimă
Când citesc despre faima de eroi cucerită
Și despre victoriile măreților generali,
Eu nu-i pizmuiesc pe generali
Nici pe Președinte-n Președenția lui, nici pe bogătaș
În casa-i impunătoare;
Dar când aud despre legătura de sânge a-ndrăgostiților
Cum s-a-ntâmplat cu ei,
Cum prin viață, primejdii, ură, neschimbători,
Ani și ani
Prin tinerețe, și-n puterea vârstei, și la bătrânețe,
Cât de statornici, duioși, plini de credință au fost,
Atunci devin gânditor - și iute mă-ndepărtez, plin
De cea mai amară invidie.
poezie celebră de Walt Whitman din Din lirica de dragoste a lumii
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape maro
deoarece bănuiesc
că nu-mi vei trimite bezele
o
să plâng ca un prost
în osemintele cele
o
mie și una de moaște
de sărutat cu iubire, pe hoaște călcând
o
nebunie deversată încă
din tinerețe pe doamne cu
o
anumită vârstă aproape, curând
aproape aproape maro
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul (II)
fragment
Două făpturi văzut-am, în plină tinerețe,
Șezând, întinse-n iarba, pe-un delușor, tihnit,
Colina care-ncheie, cu dulcea-i pantă, șirul
Unduitor de dealuri și care nu-și înmuia
Picioarele în mare, ci, o scăldau, la poale:
Podgoriile, crângul și lanurile verzi...
Iar în oceanu-acesta se arată, ici-acolo,
Un coperiș de țară și fumul șerpuind
Câtre senin. Colina de-un brâu era încinsă,
O verde diademă de pomi sădită de mâna
De om, și nu de mâna capricioasei firi.
Deci fata și flăcăul, precum v-am spus, priveau
De pe colină: fata, în jurul ei; flăcăul
La ea la fel de tineri dar osebiți ca vârstă.
Se presimțea femeia în ea, precum se-arată
În ceața serii, luna, pe câtă vreme el
Un copilandru încă părea arzând de dor.
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți va dezvălui
Frumoasă clipă, însoțește-mă iar.
Tinerețe, vorbește-mi
în acest ceas al abisurilor.
Frumoasă amintire, așteaptă o clipă.
Ceas de lumină neagră în vene
Și țipetele mute ale oglinzilor.
Prăpăstiile-nșelătoare ale setei.
Și din pulberea cea mai risipită și oarbă
Vârsta cea frumoasă promite:
Cu blândețea primilor pași, când
Soarele va fi atins
Teritoriul nopții
Și în prospețime-i topit fiece abur
Întorcându-se mai palid spre cer
[...] Citește tot
poezie clasică de Giuseppe Ungaretti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 7
Uite! În Orient, când milostivul soare
Se-nalță înflăcărat, toți cei de pe pământ
Omagiu îi aduc, fiindcă din nou răsare
Și-admiră cu respect frumosul disc preasfânt.
Netulburat el suie ca pe un deal ceresc
De parc-ar fi un tânăr ce are mult curaj
În timp ce muritoare priviri îl însoțesc
În auriul său măreț pelerinaj.
Dar când de la zenit, cu carul ostenit,
Ca-n vârsta neputinței, începe să coboare
Ochii ce pân' atunci smeriți l-au urmărit
Văzând că vine-n jos privesc spre altă zare.
Așa pățești și tu în viață, mai târziu,
Nu mai atragi priviri și mori dacă n-ai fiu.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 2
Când patruzeci de ierni te vor asedia
Și șanțuri vor săpa pe câmpul frumuseții
A tinereții fală, ce lumea ți-o știa,
Va fi precum o zdreanță în ghearele tristeții.
Și-atunci când cei din jur vor întreba deschiși
De frumusețea ta, ca și de o comoară,
A spune că se află în ochii tăi cei stinși
Ar fi rușine mare, te-ai face de ocară.
Dar cât de minunat ar fi ca să răspunzi,
"Acest copil frumos acum n-ar exista
De n-aș fi fost și eu", și astfel să te scuzi,
Căci el a luat ceva din frumusețea ta.
Și-așa, deși în vârstă, vei fi ca înainte,
Iar sângele tău rece îți va părea fierbinte.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre tinerețe și vârstă, adresa este: