Poezii despre tinerețe și vârstă, pagina 3
Sonetul 27
Epuizat de trudă, grăbit mă duc în pat
Picioarele ostenite de mers să aibă odihnă
Însă apoi cu capul, la drum plec imediat,
Căci mintea e activă când trupul stă în tihnă.
Iar gândurile mele, de-aici din depărtare
Spre tine-ar vrea să vină într-un pelerinaj
Și-mi țin pleoapa deschisă, deși atârnă tare,
Dar ele merg ca orbul în beznă, cu curaj.
Și ochiul fanteziei, ce te-a găsit pe dată,
M-ajută să-ți văd umbra, ce ca un giuvaer
Face ca noaptea neagră să fie luminată
Iar chipul ei în vârstă îl face tinerel.
Și-astfel, ziua că merg, iar noaptea că gândesc
De grija mea și-a ta eu pacea nu-mi găsesc.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceainăria
Fata din ceainărie
Nu mai este așa de frumoasă cum era,
Lumina lui august a atins-o deja.
Nu mai urcă sprintenă scările;
Într-adevăr, și ea se apropie de vârsta mijlocie,
Iar strălucirea tinereții pe care o revărsa
Când ne aducea feliile de focaccia
Nu se va mai împrăștia niciodată printre noi.
... Și ea se apropie de vârsta mijlocie.
poezie de Ezra Pound, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu patos tânăr
spune-mi te rog
cum oprești timpul
sau îl fardezi
să-mi pară altul
cum schimbi subtil imaginea
să nu mă rănescă
și să mă convingă
în ochi au înflorit nuanțe
culori care se absorb de pielea
pe care o ating
din tine totul surâde
pe pereții sufletului meu
acoperiți cu petale
mirositoare
cu patos tânăr să-mi dai un sărut
pe buzele arse
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce să lași iubirea să se șteargă
De ce să lași iubirea să se șteargă,
Să se dizolve în acide clipe?
Când poți să te întinzi, lejer, în iarbă
Și veșnicia-n noi să se-nfiripe.
Să curgă râul, singur, mai departe,
Iar noi, ascunși, sub sălcii zâmbitoare,
Să ne scăldăm în viața fără moarte
Și în iubirea care-n veci nu moare!
Uitând de noi, de vârste și de lume,
Să ni se piardă urma pe pământ
Și mii de ani să nu se poată spune
Unde e timpul și cum l-am înfrânt.
Lumea, de noi, de-și va aduce-aminte,
Să ne găsească, tineri, în cuvinte!
sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la ușă (2008)
Adăugat de Nicolae Silade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Rezolvare fericită
Avid de bani și nu puțin,
Tănase n-ar fi preferat
Da-n cheltuieli netemperat,
Se-mprumuta pe la vecin
Recent, cuprins de dor și chin,
C-o jună el s-a însurat
Și ca un soț manierat,
Nevasta își iubea din plin
Dar își struni curând avântul,
Căci vârsta își spunea cuvântul
Atunci, lucid, puțin bigot,
Și soaței observându-i chinul,
A hotărât, cu bani cu tot,
Să împrumute și vecinul.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veteranul
Stătea acolo-n soare când am dat de el,
Părăsit, orb din război. De partea cealaltă-a gardului
Veneau tineri soldați de la Hand & Flower
Și cereau sfaturi, informații din experiența lui.
Iar el le spunea una-alta și depăna povești,
Despre coșmarurile din fiecare cap gol care-ntr-o zi,
A fost spart de-un șrapnel; apoi, auzindu-ne-alături:
"Sărmanii flăcăi, ar fi putut ei oare ști cum vor muri?"
Și noi stăteam acolo, și-l priveam
Cum își rotește albul ochilor. "Ce vârstă ai?"
A întrebat unul dintre noi. Soldații plecaseră.
"Împlinesc nouășpe anul acesta, pe trei mai."
poezie de Margaret Postgate Cole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
ETATE
Atâtea ere ce s-au scurs
Cine le are evidența?
Tu omule, Pământului
I-ai smuls
Doar existența.
Un miliard de ani,
Aceasta este oare vârsta,
Bătrânei noastre Terre?
Eu nu îmi spun același lucru,
Ea a avut și are
Enigme și mistere.
Dacă ar fi după mine
Pământul ar fi tânăr
Nu i-aș da mai mult
Să zicem, douăzeci de ani.
Și secoli se rostogoliră
Mereu pe suprafața
Veșnicului Pământ.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verde
Verde e vântul, clinul povârnit,
preț de o iubire aici am viețuit.
Bătrânul munte fără vârstă pare,
doar amintirea e bătrână tare.
Tăcutul e de moarte ocolit,
primul cuvânt, nevoi l-au zămislit.
Clinul cel verde, verdele vânt
tăcuți și orbi de-a pururi sunt.
Și eu am fost de-al locului și mut,
dar în cuvinte m-am pierdut.
Clinul și vântul, cu a lor verde fire,
tineri rămân, doar sieși mulțumire.
poezie de Wolf von Aichelburg, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul
Urcă pe scara vârstei în solitudine
omul cu gândurile scrise și-n vorbe
cu multe întrebări nepuse
și răspunsuri clare și lungi.
Un trup ponosit de prea multe întâmplări
care-ți mângâie auzul cu sunete difuze
un cântec de leagăn pe genunchi.
Iartă tot neastâmpărul
din pornirile iuți ale tinereții
respiră prin cuvinte alese
învelit în omături de ceară
ca într-o rugăciune.
Știe prea multe ca să mai spună
se odihnește cu pauze scurte
continuă obosit și îngândurat
cu ochi umezi, nevinovat
de dragostea cu care ne primește
pe toți în inima sa
ca pe niște copii
fără vârstă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 ianuarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea cea tânără
Marea nu are tihnă niciodată.
Ea bate-n țărmuri
Fără contenire, ca o inimă tânără
La vânătoare.
Marea vorbește,
Dar numai inimile năvalnice
Îi înțeleg spusele:
Este fața
Unei mame aprige vorbind.
Marea este tânără.
Fiecare furtună îndepărtează negurile
Și-i limpezește vârsta de cearcăne.
O aud râzând, nepăsătoare.
Iubesc marea,
Acei oamenii care o cutreieră
Și care știu că or să moară
Învăluiți în sarea ei.
[...] Citește tot
poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre tinerețe și vârstă, adresa este: