toleranţă şi viaţă

E o toamna tarzie

E o toamnă târzie în mine
Aluzii se aprind, fapte se sting.
Un fluviu turbat mi-e gândirea
Ce în propriile ape se îneaca,
Nu îmi regăsesc nemurirea
În fericirile de altădată.

O ceaţă aurie îmi acoperă ochi
Instinctu e un vechi anonim
Inutile sunt ghearele sorţi,
Totul e unic şi atât de sublim.

Se scutură frunzele arămii
Pe rând işi găsesc locul,
Toleranţa zace în câmpii
Regretele acoperă totul.

Nori îşi spun nemulţumirea
Confesiuni deşarte-
Din primăvara vieţi mele

[...] Citeşte tot

poezie de Cosmin Vasile Uglean
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngăduinţa veşnicilor fapte

La masa stelelor întinse-n cer şirag
Cântă veşnicia pe un vârf de ac,
Serafică asculţi, vieţii selectezi
Poezia dulce-n care mă visezi.

Coboară înflorirea-n umeri tărăboi,
Inima ascunde-un fluture vioi,
Bate din aripi în forma de statuie
Cu dragostea cea dulce şi-amăruie.

Şoaptele se-ntrec să ţină poezia
În vraja împlinirii cu mândria,
Zorii vieţii în zodii stau deschise
Femeilor ce tăinuiesc în vise.

Tu ai cântat serafic ritmului festiv
Rotunjind misterul în diminutiv,
Cer îngăduinţa veşnicilor fapte:
Sădeşte-te în mine, zi şi noapte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tentativă eşuată

Am încercat
Să mă apropii de Dumnezeu
Ca de o femeie frumoasă,
Cerşindu-i dragostea,
Ca să mă aleg
Măcar cu o îngăduinţă
I-am căzut în genunchi,
Implorându-L,
Iar El s-a uitat
Peste umeri la mine
Grăbindu-se înspre
Piaţa Stelei Sudului,
Ce umilinţă, Doamne,
Să-Ţi aud paşii
Cum se depărtau pe nouri
Cu rezonanţă de psalmi,
M-am jurat atunci
Că n-o să mă mai îndrăgostesc
Vreodată de cineva,
La ce bună suferinţa?

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi

A fi nu e totuna cu a exista.
A fi este mai mult decât a exista.
A fi este ceva desăvârşit.
A fi e faptul împlinit.
A fi este dorinţa realizată.
A fi este natura întrupată.
A fi e scorul minţii.
A fi e rodul muncii.
A fi e tot ce noi simţim.
A fi e tot ce construim.
A fi e viaţa oglindită.
A fi e timpul convertit în faptă.
A fi e absolutul.
Dincolo de a fi e nimic,
E vidul.

A fi om este mai mult decât
A fiinţa ca om.
A fi om înseamnă empatie şi dăruire.
A fi om înseamnă iubire.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Alionte (27 noiembrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi bărbaţii ştiu să plângă

Când plâng cu lacrimi de femeie,
Devin cumva şi mai bărbat,
Aprind în suflet o scânteie
Cu care iert orice păcat

Deschid spre ceruri porţi, speranţă,
În val de lacrimi mă scufund
Şi mă botez cu toleranţă,
Devin mai blând şi mai profund

Ademenesc gânduri iertare,
În mângâiere mă transform,
Accept că viaţa mă mai doare,
N-am ce să fac... sunt doar un om

Şi plâng... şiroaie curg în versuri,
În matca lor mă scald tăcut,
Găsind printre cuvinte sensuri,
Ce-n zâmbete nu am putut...

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jefferson Howard

Lupta mea plină de curaj! Pentru că o numesc plină de curaj,
Cu convingerile tatălui meu din Virginia de odinioară:
Urând sclavia, dar nu mai puţin războiul.
Eu, plin de spirit, nerv, îndrăzneală,
Aruncat de viaţă aici la Spoon River,
Cu forţele lui dominante extrase din
New England, cu republicani, calvinişti, negustori, bancheri,
Urându-mă, dar temându-se de braţul meu.
Cu soţie şi copii greu de întreţinut –
Însă fructele dragostei mele de viaţă,
Căutând plăceri ciudate care m-au costat prestigiul
Şi culegând răutăţi pe care nu le-am semănat;
Duşmanul întunericului jilav din capele,
Prietenul omeniei îngăduitoare din taverne;
Amestecat cu destine străine mie,
Părăsit de braţe pe care le credeam ale mele.
Apoi, am simţit enorma mea putere
Sleită, şi, iată, copii mei
Îşi răniseră vieţile prin grădini străine –
Şi eu am rămas singur, cum singur am început

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muză

Pierdut în gândurile mele...
În adâncul gândurilor tale!
Totul în lume parcă înceta,
Când ochii mei vedeau privirea ta!

Ochii tăi ce mă priveau...
Îmi luminau gândirea!
Cu tine îmi doream să stau,
Să-mi reneg nefericirea.

Superba ta înfăţişare,
Şi corpul tău cel prea frumos!
Îmi lua şi ultima suflare...
Mă atinge până la os!

Îmi doream să-mi fi muză,
Dar găseai mereu o scuză...
Soarele meu se eclipsa,
Când nu avea la ce visa!

[...] Citeşte tot

poezie de Ilie Andrei Harapascu
Adăugat de Ilie Andrei Harapascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum te-am iubit

pe ecranul monitorului se vede cum te-am iubit
nu am puterea să privesc într-acolo
de altfel îţi poţi imagina feţele celor în halate
scrobite într-atât încât să nu se vadă că au suflet şi ei
în acest perfid moment trec stoluri de pelicani
lin bătând aerul în toate semnele astrale
cândva ţi le-am lăsat într-un blocnotes
fără semnătură
trec pe retinele mele ştergând praful unui trecut
care se înmulţeşte prea repede şi uit

pe ecranul monitorului se vede cât te-am iubit
fiecare măsurătoare egalează o clipă trăită cu tine
frecvenţa atingerilor este doar un desen foarte ascuţit
denivelări acute sufletul a trecut peste ele cu sălbăticie
impulsuri ale vârstei lăuntrice
neobosite
radiaţii sentimentale
amplitudinea simţurilor de mult
a depăşit limita superioară de toleranţă

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa câteodată îşi cere iertare

Viaţa câteodată îşi cere iertare,
Îţi dăruieşte uneori în compensare
Ca într-un falanster, cât ai avea nevoie,
Nicicum cât meriţi, mitralieră-n foc de voie,

Fără de ţintă şi uneori fără de glonţ,
Pe un perete alb dintr-un fragil gablonţ,
Pe care tu deja, cu trupul conturat,
Ai inima ţintită de glonţul neratat;

Nu curge sânge însă iar începe ploaia,
Şterge visarea, se pogoară din nou droaia
De suferinţe, pe un cuget fără şansă,
Ce n-are cum să ştie c-o ne-nţeleasă ansă

Îl trage din pustie pe un pământ de dor,
Îl ţine să răsufle până ce alţii mor
Şi nu mai ştie unde, în alba sa predare,
Să regăsească poarta spre veşnica uitare.

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul tuturor lucrurilor

Printre pedepse, statul la rând la încântare e cel mai crud,
când crezi că povestea ta de dragoste se va consuma sfâşietor de frumos,
unic şi irepetabil,
nimereşti de fapt în mijlocul aburilor de vin fiert,
în realitate nu lumina stâlpului electric de pe stradă te enervează
ci luna care se insinuează pe sub uşă,
năvăleşte neinvitată în cameră, până la patul tău,
şi ea miroase a trup de lapte, a femeie tânără şi a plete blonde.
Cu încremenirea unei statui de bronz,
teama te îmbrăţişează ca o soră
e poate singura clipă când te ridici deasupra lumii pe veşnicie înmormântată în egoism,
ca o spumă în care s-a depus parfumul tuturor
simţurilor,
devii bătrân când trebuie să stai nemişcat în aşteptarea îngăduinţei de a-ţi plăti felia de încântare
când de fapt viaţa e amintire şi uitare
iar amintirea, hârtie fără suflare,
nu e decât un proces verbal de predare-primire incorect.

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!