Poezii despre urși și vânt, pagina 2
Imposibila nuntă
Munții mei duhovnici au intrat în ceață
Clopote bătrâne bat pe mănăstiri
Când miroase-a iarnă, nunțile îngheață
Pentru noi lunatici, imposibili miri
Vin să ți se-nchine vânturi și dihanii
Viscolul asupră-mi cade ca un lat
Și ți-aș face-o nuntă cu un sat de sănii
Și cu felinare și cai înstelați
Îmbracă-te-n alb, preafrumoasă mireasă
Așa se cuvine în drama ce-o joc
Pe urmă plecăm fiecare acasă
Și munții vor pune misterul la loc
Pân-o să se-ntâmple tu vei fi căruntă
Mie o să-mi vină cea din urmă zi
Și va fi și-aceea tot un fel de nuntă
Și-mi vei duce grija și te voi iubi
Ți-am adus, mireasă, munții mei cu noapte
Nunți de animale se petrec în munți
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbește clar pădurea
Ne vorbește clar pădurea
Cu cuvintele-i de aur,
Plângând privește securea,
Cea cu chipul de balaur.
Ar mai avea mult de trăit
Și nu vrea să o taie,
În orice an ea și-a dorit,
Să se-mbrace-n alte straie!
Nu își vrea brațele rupte,
Răsfirate, stând pe pământ,
Vântul iarăși să o-nfrunte,
Să scadă la recensământ!
Vrea și cerbii la izvoare,
Liniștiți să poată să bea,
Urșii să iasă la soare,
Cu puii pe creste să stea!
[...] Citește tot
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noul sezon
Cerul este albastrul plin
Vântul se opreste senin
Vine timpul noului sezon
Primăvara apare din zori
Rupe pământul cu flori
Bulbi la lumină comori
Sfâșie poala pămîntului
Auzim cântecul cucului
Este o sferă ruptă din vis
Tot cei verde este cuprins
Învârt rotită fusta e lungă
Fugi frig tu vântul îl alungă
Apar primii ghiocei in zori
Ciori zbor dedesupt la nori
Urs din tufis dese se arată
Toată natura este invitată
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia Naturii
Munți cu fruntea albă se înalță-n cer,
Codrul des și falnic stă ca un străjer,
Lacuri cristaline norii oglindesc,
Curg izvoare repezi, păsări ciripesc.
Soarele aruncă cu săgeți de foc,
Urșii umblă țanțoș în al lor cojoc,
Văile sunt pline de aluni și fragi,
Vântul răcorește pajiștile-i dragi.
Gingașe brândușe înfloresc grăbit,
Oile în turme pasc necontenit,
Peșterile gura și-o deschid ușor,
Un parfum plutește, fin, îmbietor.
Pe a lumii scenă cu decoruri vii,
Cu talent Natura joacă roluri mii,
Și cu bucurie și adânc temei
Face să răsune poezia ei.
poezie de Octavian Cocoș (31 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorie
Dărâmă-te casă întârziată
Pe un mormânt de fată; în fumul răsturnat alene
În cer pătat și în găini grăbite, ploaia ne trimite semne
Ai vrea să întâlnești săraci cu păr cărunt, pomană să le faci
Sunt ochii tăi prea mari, sunt buzele tale reci
Oglinda o întrebi mai rar dacă placi
Aici sunt patru oameni întregi
Care pleacă în patru locuri străine
Pe drum sunt plantații de maci, sunt plopi fărâmați de fulger
Sunt poduri aruncate peste ape regești
Peste nisip galben ca pucioasa unde nici buruienile nu cresc
La poalele munților sunt sate noi și curate
Cu păsări în curte, cu grădini de fructe
Cu clopotnițe, mori de vânt, curți boierești
La marginea pământului sunt dealuri rupte
Sunt mașini de treierat și hambare cu bucate
În gara cea mică unde singuri o să coborâm
[...] Citește tot
poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meteorologul
Ne spune dacă ninge, dacă plouă
Sau dacă iese ursul din bârlog
Și zi de zi dă o prognoză nouă,
Că-i om de știință, meteorolog.
Călcând pe iarbă, pe pământ, pe pietre,
Sau alteori mergând direct prin praf,
Citește pe platformă termometre,
Și giruete, și heliograf.
De ești atent și îi asculți cuvântul
Când îți vorbește din televizor,
Vei ști a doua zi cum bate vântul
Și de ce simți că oasele te dor.
Iar dacă după zile liniștite,
Urmează ploi, oraje, meteori,
Nu stă pe gânduri, ci urgent emite,
Coduri de vreme și avertizări.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (25 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb, alb
Polul nord. Și albe
Nefirești ținuturi
Ghețurile salbe -
Veșnic așternuturi
Soarele pe boltă
Râde strălucind
Fiecare voltă,
Fiecare grind
Pace. Numai pace
Cât vedem cu ochii
Gerul din cojoace,
Spaima mamei Dochii.
Urși pe vreo banchiză
Oaze călătoare,
Circul' fără viză
Înspre larga mare
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Paznicul pădurii
Se leagănă în vuiet dulce vântul
Pitindu-se în văile adânci,
Doar el, doar păduraru-și ia avântul
Dansând pe dâlme sau golașe stânci.
Bunicul Luță-pădurar de frunte,
Lăstar între lăstari, stufos străbun,
Mihai, Ionel-brigadieri de munte
În negura pustiului nebun
Și tata toată viața pădurește
Și străbunicul tica Puie chel,
Polata dealului îi răcorește
Și clipocitul apei reci-la fel.
Cu lupul, ursul, vulpea, iepuri, taine
Și lighioane-n frunze arămii,
Stejari, salcâmi, fagi, brazi îmbrăcând haine
ȘI cântătorii verii mii și mii
[...] Citește tot
poezie de Tatian Miuță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din amonte în aval
S-a ridicat natura toată
Peste umilele jivine,
Căci astăzi timpul o arată,
Ca vinovat răpus de tine.
Au coborât urșii la vale
Să vadă asfințitu-n creste;
Și au ieșit din hibernare
Căci muntele, acum, chelește.
În lunci se-arată căprioare
Printre mormanele de fier,
Cu puii hămesiți de alergare,
Ce plâng și doar iertare cer.
În stoluri, păsări colorate
Se tot rotesc cu cercuri mici,
Căci crucile sunt ocupate
De ciori și grauri venetici.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (24 februarie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miazănoapte
așa cum zilele se rostogolesc
bătute de vânt pe câmpia de sare
tot astfel voi pleca și eu într-o iarnă
agățată cu unghiile de mantia
zdrențuită a crivățului
înspre nord tot mai la nord
acolo unde cerbii cu nări de catifea
îmi vor sufla peste pleoapele obosite
peste fruntea împovărată de amintiri
peste inima pe care nădăjduiesc
că o mai am încă sub coaste
pulsând precum un far în calea celor
mai rătăciți decât mine
va ninge va ninge
pe trepte de zăpadă voi urca
până la carul cel mic până la carul cel mare
până la calea lactee mult prea frumoasă
până la luna de filigran și tăcere
de unde voi privi înapoi
cum ursul polar îmi face un semn de adio
[...] Citește tot
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre urși și vânt, adresa este: