Poezii despre verb și visare, pagina 2
Săruturi de rouă
Pe flori am pictat săruturi de rouă...
Lumina a coborât în cascadă la tâmplele mele.
Mi-am împodobit privirea cu zâmbetul lor
Și curcubee mi-au adăpostit
Săruturile îndrăgostiților visători.
Jad, rubin sau opal,
Smarald ori ametsit, chihlimbar...
Cu toate s-au cuibărit la sânul inimii mele.
S-au divizat apoi în cuvinte de stele...
Pe aripi de fluturi
Am zburat alături de fericire,
În universul în care nu există
Limita verbului "a visa".
Fericirea este a tuturor,
A lor, a voastră, a mea...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună nouă, Lună duioasă
Lună nouă frumoasă, Lună deplină
mă ține trează strălucirea ta
așterni peste mine o lumină calină
ca să învăț și noaptea verbul a fremăta.
veghea de mamă demnă-i de admirații
pătrunzi cu vise în case în suflet
așterni armonia dintre constelații
speranțelor de viață le dai răsunet.
așterni în întunerric feerii de argint
pui cununi pe tâmple și pe frunte
mă înveți cum să simt fericirea-n cuvânt
visul meu să fie măreț ca un munte.
Lună nouă duioasă, Lună de alint
să nu lași vre-o beznă să mă înfrunte.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de dor
Mi-e dor de infinitu-ți cald,
De necuprinsu-ți sufletesc,
Mi-e dor de versu-ți îngeresc,
Mi-e dor de ochii-ți de smarald...
Mereu aș vrea ca să mă scald,
În verbul tău dumnezeiesc,
Mi-e dor de infinitu-ți cald,
În el vreau să mă ispășesc!
Sunt fericit, ca un herald,
Primesc iubiri și dăruiesc,
Și-n visul tău sălășluiesc,
Ești totul, Simm, totul, my heart...
Mi-e dor de infinitu-ți cald!
rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Templu de Semiramidă
Templu de Semiramidă;
Geniu, datină și scut,
Eminescu - Piramidă,
Alinând ca un sărut...
Eminescu, ne-ntrecutul,
Briliant care ne-adună,
Un luceafăr din trecutul,
De-ntuneric și furtună...
Eminescu - falnic munte,
Vis doinit de vatră rară,
Dunăre de har și frunte,
La o cumpănă amară...
Eminescu e puterea,
Verbul greu nuntit de zare,
Eminescu-i mângâierea,
Rugul meu de neam și soare...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am visat că eram tânăr
Secundele trec mai repede ca obsesia timpului de om.
Când ești tânăr, ești ascuns de tine.
De aceea știi să iubești, să ridici piatra din râu,
Să-ți arunci dinții în fața tuturor.
Ce nu ți se spune este că odată aflat înaintea lor,
A cuvintelor, a pronumelor și verbelor,
Gura ți-e încleștată, la fel cum Chronus,
Da, chiar El, e încleștat în jurul tău.
Te treci mai repede dacă înveți pronumele, verbele,
Cuvintele.
Așa că rog eu ție
Tânăr fără tinerețe:
Învață să te ascunzi în râuri,
În dinți rânjind
Și în îmbrățișări încleștate.
poezie de Robert-Cătălin Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Într-o lume nebună
Cu ai groazei fiori,
Doar poetul adună-
Roua nopții în zori!
El vecia privește
Și o-mbracă-n culori,
Căci din ea plăsmuiește-
Universuri cu sori!
Sau adâncu-l sondează
Coborând în abisuri,
Când în el lăcrimează-
Ruinatele visuri!
Dumnezeu îl iubește
Dându-i gânduri și verb,
Și în taină-i vorbește-
De-i bătrân, ori imberb!
[...] Citește tot
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineață de martie
Aștept cuvintele să se deschidă
ca bobocii de piersic sălbatic
pe tâmple pulsează o altă dimineață
prin aer miresmele sar coarda
ochiul se umple până la refuz
de verde vegetal
muguri și flori
dau un bal
de culori
o pasăre ceva mai iubeață
cheamă cu cântec perechea
îmi bucură tandru urechea
cu har
visez e aievea
nu am habar
staminele verbelor înflorite
mînjesc cu un galben ca de șofran
clipele încă netrăite.
poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orgolii
Orgoliu nemăsurat și mândria
Sunt lucruri ce ne-au furat bucuria
De-a ne căuta sau de-a ne găsi,
De-a conjuga, la prezent, verbul,, a iubi".
Sunt la o bătaie de inimă... distanță
Nu-i timp pentru atâta ignoranță
Iubește-mă, când dorm cu tine-n gând
Iubește-mă, când te alint sau când îți cânt!
Iubește-mă și-atunci când te mai cert
Iubește-mă, când grabnic eu te iert
Când te aștept cu visele pe masă
Tu, pentru mine-nsemni mereu,, acasă"!
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acaju
într-o toamnă acaju
cu parfum de deja-vu,
mai adun vaier și cânt
în venule de cuvânt
și-mi țin tremurul pe ram,
ca atunci când respiram
dragostea prin clorofilă
și-o trăiam filă cu filă
și o risipeam în scris
cu nervura unui vis.
o să mă desprind domol
de al zilei pețiol,
lepădând încă o dată
seva verbului uscată,
cutând noi primăveri
germinate de tăceri
și o să croiesc poteci
timpului prin care treci,
unde pasu-ți se pierdu
[...] Citește tot
poezie de Luminița Ignea din Contra-timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se-ascunde iubirea
Se-ascunde iubirea în moarte
Și noi nu-nțelegem să fim...
Ne-nvăluie voaluri de șoapte
Și iar din iubire greșim.
Bat clopote-suflet în ceruri...
O boabă de vis gândul meu,
Sunt verb scrijelindu-și în țeluri
Iubirea, mereu și mereu.
O umbră devin pentru mine
Și-n umbre adesea mă pierd,
Colindă pe trepte divine,
Șuvoi de lumini și regret.
Eu sunt și voi fii pentru tine,
Un fluture pur, inocent,
O noapte... În clipe virgine,
Voi arde de dorul ardent.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre verb și visare, adresa este: