Poezii despre viață și votare, pagina 2
* * *
Votează moartea și e beată
dansează popi-n urma ei
Votează moartea ștampilată
cu două oase pe cercei.
Își bea din craniu fără lapte
morbida cafeluță rece
Votează moartea peste noapte
A nemișcat... Partidul Rece!
E bucuroasă și în dinte
sclipirea minții o apasă
Votează moartea cele Sfinte
Votează moartea Sfânta Coasă!
Se dă agheazmă de pomană
Se dau în ceruri acatiste
Se-aplaudă pe sub sutană
Votează morții de pe liste.
Acum că moartea a plecat
Mă uit la coasă și la mine
Cu ce partid eu am votat?
[...] Citește tot
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apel la normalitate
Nu trebuie să fii un obsedat,
Chiar dacă stai o viață-n găurică;
Și unui șoricel îi este frică,
Ascuns în borta unde a intrat.
Ce-ar mai putea să spună o furnică
În mușuroiul său adânc săpat?
Nu trebuie să fii un obsedat,
Chiar dacă stai o viață-n găurică.
Când tragi, ducând o viață de rahat
Dar standardul de trai nu se ridică,
Și-ți vine, când mai mergi la una mică,
Să-ți bagi picioru-n cei ce i-ai votat,
Nu trebuie să fii un obsedat!
hipersonet de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O militantă împotriva votului universal
Prințesa-nchisă-ntre marile ei ziduri de bronz, agreste,
Era prizoniera propriei lumi, nicio rază, oricât de chioampă,
De soare sau adiere de vânt nu se-abătea dinspre ferestre;
Ea a trăit într-un lung vis, luminat doar de-o biată lampă.
Când au scos-o,-n sfârșit afară, era deja mult prea târziu;
Lumina soarelui nu mai putea schimba, vezi bine,
În aur părul ei cândva frumos, acum rar și argintiu:
"O, apărați-mă de-această lumină lipsită de rușine!"
poezie de Eva Gore Booth, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urare pentru un politician
Te zbați întruna, cică pentru țară,
Pentru popor și ca s-o ducem bine
Și ne implori, pentru a câta oară?
Să te votăm cu râvnă doar pe tine.
Căci toți sunt hoți, iar tu ne-aduci belșugul
Mai c-ai jura, dar Biblia nu-ți place
Și îți ascunzi cu grijă vicleșugul,
Dar scopul scuză orișice mijloace.
Noi însă știm că ție nici nu-ți pasă
De amărâți, de oamenii de jos
Cu toate-acestea, te votăm în masă
Că dintre toți, tu minți cel mai frumos.
Însă odată ce ți-ai luat mandatul
Te-apucă brusc o mare amnezie,
Iar noi vedem din nou cum candidatul
Ne-a spus aceeași veche poezie.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (16 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și cu asta ce-am făcut?
Ne-am trezit din hibernare
Și-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Și cu asta ce-am făcut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Și-am luptat, cum am știut,
S-avem nouă guvernare?
Și cu asta ce-am făcut?
Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie?
Și cu asta ce-am făcut?
Ia corupția amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Și cu asta ce-am făcut?
[...] Citește tot
poezie celebră de Constantin Tănase
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Fabula răbdării
Sătui că-n satul lor frumos
Au fost aduși atât de jos
De bufnița prim-procuror
Și de un șarpe-otrăvitor -
Șeful spionilor din sat,
Care-mpreună-au arestat
Orice-animal ce încerca
S-ajungă și el cineva,
Mulți cai și capre și ovine,
Au zis c-așa nu mai e bine,
Că-această rea securitate
Se-nstăpânise peste toate
Și conducea, practic, în stat,
Deși vot nimeni nu i-a dat.
Era, deci, "statul paralel",
Ce printre ei făcea măcel,
Crezându-i "mămăligi" că pot
Răbda bătaia peste bot.
Dar într-o zi toți au strigat
Că, gata, ei s-au săturat
[...] Citește tot
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrâna cruce de piatră
Un om de stat e-un om de lume,
Minte cum respiră, cum bea apă.
Un ziarist imaginează minciuni
Și ți le toarnă pe gât pân' ce te-ndoapă.
Mai bine stai acasă și bea-ți berea,
Lasă-i pe vecini la vot, să se-afle-n treabă,
A spus omul în platoșă aurie
De sub Vechea Cruce de Piatră.
Pentru că acest veac și veacul care vine
Vor sfârși într-o fundătură mare,
Nimeni nu va-întâlni vreun om fericit
Printre călătorii acestei vieți amare;
Când Nebunia merge la braț cu Eleganța
Nimeni nu discerne care-i cine și cine-i care.
A spus omul în platoșă aurie
De sub Vechea Cruce de Piatră.
Doar actorii cărora le lipsește simțul muzical
Mă dezmeticesc cel mai lesne din plictis;
[...] Citește tot
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi doresc mai mult
Vreau să trăiesc în țară, în multă armonie,
Să ne iubim cu toții, fără de mânie.
Uniți să fim și să trăim în pace,
Fără dușmănie, la toți cred, ne-ar place.
În țărișoara mea, nu vreau manipulare,
Nici jocuri meschine, care mai murdare.
Cu toții ar trebui, să ne iubim țara,
Să n-o ponegrim, din zori și până seara.
Nu vreau indiferență și nici dezimformare,
Vreau loialitate, vreau lucruri normale.
Nu vreau să fiu credul, la știrile postate,
Ce multe dintre ele, nu-s bine prezentate.
Vreau o analiză, apoi mă pronunț,
Dacă nu-s în stare, mai bine renunț.
Nu vreau să am păreri, de nu mă pricep,
Să arat lumii, ce mult sunt deștept.
Sunt speriat, când văd trădători,
Cum îsi ponegresc, chiar și țara lor.
Vreau să mă exprim și vreau să votez,
Nu la întamplare, momentul să-l marchez,
[...] Citește tot
poezie de Angelin Leru (14 februarie 2019)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnie
Nesomnul stă cu tine-n pat
Iar gându-ți e interogat;
Dacă-ți găsește-un fir de vină
Când moartea ți-a răpit, haină,
Un suferind încredințat.
Și mii de griji te-apasă-n spate
Ai drept de viață și de moarte,
Să iscodești rapid măsura
Ca-n viață să păstrezi făptura
Prin tot ce-ai învățat din carte.
Sleit de multele-ntrebări,
De judecăți și de păreri,
Răspunde sufletul curat
Că ai rămas neîntinat,
La morții tăi de până ieri.
Cum pot trăi, un trai stupid
Acei netrebnici, ce ucid
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiindcă putem...
Ne tăvălim de râs, prin ale voastre frici,
Jucându-ne de-a mila și de-a cucernicia,
Făcând un vast deșert din toată România,
Punând în vârful trebii cretini și Veorici...
E vremea, deci, s-amnistiem tâlharii
Și să ne lepădăm de glie și de tot,
Să vă zdrobim plenar și,-apoi, la vot,
Să ne votați din nou, căci suntem marii
Jefuitori de neam, dar și de țară,
Ce v-au înstrăinat pădurile și dorul,
Noi vrem ca toți savanții să-și ia zborul,
Să urinăm pe viața voastră-amară!
Nu ținem de ființă, nu ținem de fruntarii,
Ni-i dragă, ah!, Olguța, când este cherchelită,
Analfabeții noștri țin loc de-orice elită,
Fiindcă-putem, iubim pe toți sforarii...
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre viață și votare, adresa este: