Poezii despre mâncare, pagina 20
Eu și Papi
O cioară la geam m-a întrebat
De ce ești negru de supărare?
Papi.. pisica
a răspuns în locul meu...
"Fiindcă eu am mâncat toate păsările
care aveau o altă culoare..."
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Masa la cămin
În odaia pentru mese
Stau pe patru rânduri dese
Mese mici,
Ca de pitici,
Și pe ele
Farfurii, furculițe, păhărele,
Toate ca pentru copii,...
Și copiii toți mănâncă
Dar
Matei cel mofturos
Scapă prăjitura jos:
Se tot uită lung la ea
Și ar plânge și nu vrea.
Dinu-i spune:
-Fii pe pace, îți dau prăjitura mea!
Știu că ție tare-ți place!
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bizadeaua
Ce-mi stați ca niște bizadele aci-n drum, cu mâinile-n
Șolduri?
Bă, bizadea! Bizadeaua dracului!
Bă, puță!
De obicei copiii erau bizadele,
Noi care îi încurcam pe cei mai mari,
Ședeam în picioarele oamenilor.
"Să pună mâna să lucreze - auzeam -
Să pună turul la tânjală, că aici e de tras!
Da' cine cred ei că sunt, să nu facă nimic?"
Asta o spunea Catalina lui Ioane la ai ei.
Avea vreo 15, un pluton întreg,
Și i se părea că mănâncă mult.
Ce să mănânce, că rar apucau să se sature.
- Bă, gămane!
Altul era marda. "Marda dată ninciu!"
Și dacă unul nu lua lingura repede din strachină
I se părea că e moale, nu e nimic de capul lui.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Barza și crocodilul
O barză mergea pe Nil
În căutare de mâncare
Și vede în al lui mâl
Un crocodil foarte mare.
Privește ale picioroange
Și crede că sunt de lemn
Barza vrea să zboare
Ca să scape de el.
Șiretul îi spune să stea
Poate prinde vreun șarpe,
Ea însă nu mai vrea,
Neștiind cum să scape.
Sare repede s-o înhațe
Cu dinții ca de ferăstrău,
Ea zboară mai departe
Și-i spune că este rău.
[...] Citește tot
poezie clasică de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
In parc
Acum stă parcul devastat, fatal,
Mâncat de cancer și ftizie,
Pătat de roșu carne-vie -
Acum, se-nșiră scene de spital.
Atunci, râdea,
Băteau aripi de veselie;
Parfum, polen și histerie, -
Atunci, în parc și ea venea.
Acum, cad foi de sânge-n parcul gol.
Pe albe statui feminine;
Pe alb model de forme fine,
Acum, se-nșiră scene de viol...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremuri
Tata îi zicea babii:
- Fi-ți-ar nărojii ai deavu, mumă.
Ori se cununau pe dealuri, ori mâncau pământ.
Ce fel de oameni erați?
- Ce spui tu, mă? Pe-atunci credința era mai tare,
Nu ca acum. Dacă avea una canon să mănânce pământ,
După ce ședea la masă și trebuia să meargă la vreo
Prietină, își lua cușmeacul de pământ cu ea și ciocotea la el.
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oul fenomenal
Capra n-are decât să roadă varza până la cotor.
Nu mă interesează.
Și varza n-are decât să devină malacov,
Lăsând capra să moară de foame.
Nu mă interesează.
Problema caprei și a verzei nu mă interesează.
În schimb visez, de multă vreme visez, un falnic
cocoș.
Un cocoș cu rude în soare
Și o găină ca din povești
Să ne poată da în sfârșit
Oul fenomenal.
O, de multă vreme visez
Acest ou.
Acest ou din care, fără să fie spart,
Să se poată face o uriașă omletă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teologie
Nu, nu șarpele a sedus-o
Pe Eva cu mărul.
Toată povestea nu-i decât
O simplă viciere a faptelor.
Adam a mâncat mărul.
Eva l-a mâncat pe Adam.
Șarpele a mâncat-o pe Eva.
Acesta este un intestin întunecat.
Între timp, șarpele
Își digeră liniștit hrana
Încântat să audă cum Dumnezeu
Îl strigă enervat prin grădina Raiului.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Moșneagul la târg
-Domnule, ce vinzi aice?
-Ace, brice și șorice.
-Ace cumpăr. Brice nu.
Șorice, mănâncă tu!
-Eu mănânc. Ție nu-ți place?
-Nu domnule. Eu mănânc ace.
-Cun! Se poate? Tula-i drace!
-Ba se poate. Fac cojoace.
-Și când faci cojoace,
te hrănești cu ace?
-Nu domnule. Când fac cojoace
rup o groază de ace.
Și baba îmi zice-atunci
Moșule, parcă le mânci.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din nou, noi
Bun, dar cu noi cum rămâne?
Ei au fost mari, tragici, sfinți...
Ei au mâncat pâine,
părinților noștri le-au fost părinți.
Dar noi, dar cu noi?...
Lor le-a fost frig, au pătimit,
au mers prin zăpadă, prin noroi,
au murit și s-au nemurit.
Noi trăim, cu noi cum rămâne?
S-a hotărât ceva? S-a hotărât?
Când anume și ce anume?
Suntem, dar ne este urât!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre mâncare? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre mâncare, adresa este: