Poezii despre noapte și ocean, pagina 23
Noaptea soarelui
( Speranțele aleargă cu pumnii strânși la tâmple.
speranțele se-ntreabă din ochi: Ce-o să se-ntâmple?
speranțele ducându-și la buze-un deget pal
se-ndepărtează...
--- Taci!... )
Ca un pumnal ce sfâșie o piele,
un avion alunecă pe cer.
Opt și un sfert!
Mai mult nici o secundă.
Un trăsnet!
Deodată, toate ceasurile-au stat,
cu limbile-nghețate ca-ntr-o gură
încremenită.
Timpu-a murit.
Cine dărâmă
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nierika bleu
Aidoma veșniciei ce umple o seră,
ceasul de bord din adânc.
Valurile vor veni cu plângeri
de urme rămase pe scări de cabine,
ori pe panouri de șoapte
călcate de omniprezență,
până ce noaptea se va minți amintire,
până când sufletele care odihnesc în cușete
se vor deprinde cu pasul peste santine,
dorind să se alcătuiască pe sine
într-o nemaivăzută maree maternă.
Cât nu se respiră se stârnesc amintirile,
ochii ce nu se pot închide abisul despică,
da, urmele au rămas prăfuite
ca niște tipare tolerate de unde
sub lumânări cândva aprinse a rugă.
Ocean disperat de epave, aproape și plin
și lucitor în luna portocalie
[...] Citește tot
poezie de Vasile Durloi (aprilie 2011)
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronică rimată, dedicată volumului de versuri "Suflet la troc"
Tu mi-ai pus încet și clar
Insomniile pe jar.
Noaptea mă trezesc și stând
Eu îți mai citesc un rând.
Îl repet și îl rețin
Tot mai des, tot mai puțin,
Că mă porți fără de vină
Pe covoare de lumină.
Mă văd neajutorat
Să-nțeleg ce ai visat
Și ce sufletul tău crede
Când tu vezi ce nu se vede,
Când auzi ce nu se-aude,
Văzând dragostea oriunde,
Ți-nțeleasă, dar și ne,
Și când e și când nu e,
Și de-i rece, și de frige,
Încercând mereu să strige...
Chiar când n-ai nimic de zis,
Scrii frumos precum ai scris,
[...] Citește tot
poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Canopus
nimic nu făcea concurență trupului alb marmorean
decât aceste umbre zimțate
desprinse parcă dintr-un abia perceptibil os calcaneu
- o sferă împinsă de vântul oceanic.
ascunsă privirii, derizoria noastră trăire pulsa.
o închipuire albastră pe jumătatea rănită de cer
învăluită întro spirală mult mai înaltă. deasupra fluviului
steaua Canopus cobora odată cu valurile
aidoma leneșelor mișcări de gondolă
surprinse în lumina farului, apoi
neobișnuite ninsori peste contururi colorate de șlepuri.
nici un fel de țipât de pescăruși, nici un fel
de perdea să acopere vidul cosmic. doar la stânga
obișnuia să moară, cu mâinile-n șolduri
câte un crab aiurit pentru a nu știu cât a oară.
se dezlipi de tot ce era vulcanic
de razele umile, sângerii ale nopții
de câlcâiul primului Început, de ochiul
ne-nveșmântat coborât în mijlocul templului.
simțea obscuritatea strecurată sub fiecare fereastră
[...] Citește tot
poezie de Adrian Mondea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Durerea unei mame
Dacă cerul s-ar deschide
Și-am cădea pe rând în el
Ca într-un ocean de sânge
O durere-ar fi altfel.
E durerea unei mame
Care sufletul și-a tras
De la cântecul de leagăn
Până-n oftatul de azi.
Ea a pus copilăria
Fiului pe-naltul zbor
Unde lebăda luminii
Mai apune uneori.
Gândurile-i cuprind carnea
Între gheare de-ntrebare
Unde lacrimi cad pe rând
Și alunecă spre mare.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rateu
Străzi pustii se împreună,
Ca-ntr-un vodevil, sub lună,
Ne iubim în vechiul parc,
Crapă buzele și ard,
Frunzele sunt suflete,
Frunzele sunt scutece,
Sfinți suntem fără sfințire,
Ești mirare, eu sunt mire,
Astragal și hyacint,
Antracit preafericit,
Trap mărunt, un trip secund,
Zborul meu căzu-n ocean,
Eu eram în Astrahan,
Salt în timp, în spațiul rar,
Din Chicago-n Krasnodar,
Erai crimă, eu sunt Grimm,
Vin la tine mai intim,
Mai tomnatic, suferind,
După o noapte, mă alint.
Woman, recognizes voice?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa oglinzilor
Oglinzi întru lumină vie,
Un univers cu flori și vis,
Viața un cânt, o poezie,
Etern, o clipă-n paradis.
Un albatros dansând pe cer
O pasăre de foc și ceară,
Cu aripi frânte în echer,
În valuri pregătit să moară.
Oglinzi întru lumină vie...
Ne cheamă viața la altar,
În rugăciuni și reverie,
Să fiu tămâie și amnar.
Reflexia, în noi, deodată,
Ne naște puri, ne naște noi.
Ne fie viața minunată!
Fi-i-vom frunze-n pomii goi...
Un univers de ploi și vis,
Cristaluri și sidef, iubire,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curriculum Vitae
1) M-am născut într-un Oraș Liber, lângă Marea Nordului.
2) În anul nașterii mele, banii erau rupți pentru
a face confetti. O franzelă costa un milion de mărci. Desigur,
nu-mi amintesc aceste lucruri.
3) Părinții și bunicii mă ocroteau. Lumea
în care trăiam era blândă și nu avea gheare.
4) Un corn al abundenței plin cu bunătăți m-a luat într-o clădire
cu clopote. O învățătoare cu sâni mari se ocupa de mine.
5) Acasă, rafturi pline cu cărți conectau pământul de paradis.
6) Duminicile copilul orașului se pierdea printre conuri de brad
și pâlcuri de ciuboțica-cucului, un tren aluneca spre zare.
7) Țara mea a fost lovită mai periculos de istorie decât
de cutremure sau de uragane.
[...] Citește tot
poezie de Lisel Mueller,1924 -,laureată a premiului Pulitzer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru Moș Crăciun
Aștept să vină Moș Crăciun,
Îmi vreau părinții înapoi,
E ger și sunt nămeți pe drum,
Ei sunt departe și apoi,
Muncesc din greu spre a avea
Un trai mai bun și daruri, noi.
Eu doar părinții, știi, i-aș vrea!
Copil sărac sunt... ca și voi.
Aștept să vină Moș Crăciun!
Povești cu zâne-am auzit...
Cu feți-frumoși, cu zmei de fier
Care pământu-au împânzit.
Un făt-frumos e tatăl meu!
O zâă bună-i mama mea!
Și dacă traiul le e greu,
Izbândă tot își vor afla.
Îmi vreau părinții înapoi!
O rugă-n vânt am zămislit...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescarul de stele - după o poveste de Mihaela Mereuță
Undeva, într-o lume, departe...
Un bătrân prin oceane trăia.
Perinda printre valuri de noapte,
De pe cer stele-n barcă strângea!
Îngerașii-i cântau peste seară
Cântecele uitate, din vechimi,
Și în glas ștrengaresc timpul zboară,
Pescuind frumuseți din nălțimi.
În mirare pe chipu-i cu fler,
Luminosul cel mic îl întreabă:
-De ce strângi stele ninse de cer,
Ce au bucle-arămii, fără nalbă?
-Prea bolnave-s, uitate să moară,
Din speranțe s-au ivit în neant,
Le păstrez ca o sfântă comoară,
Patimi multe-s, din visul vibrant!
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și ocean, adresa este: