Poezii despre fum și iubire, pagina 28
Noiembrie
Sub degetele tale răsfirate
spune, ce să fi făcut eu
ce să fi făcut?
Ploua peste ziduri amare
mereu
peste cuvinte împărțite la doi
Cât zbor și câtă plecare eram
Câtă venire înapoi?
Iederă crudă
încolăcită pe garduri de fum
cât eram eu însămi cu mine?
cât eram eu, răsucită, în noi?
Ploua rugător
ploua dinspre mine în drum
peste tăceri stivuite grămezi
la hotare
Ce să fi făcut eu, ce să fi făcut
într-un ochi
tatuat de așteptare
dintr-un capăt într-altul al zilei
[...] Citește tot
poezie de Silvia Van
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perdele de fum
în stațiune era un singur televizor
al pensionarilor
la club să-și imortalizeze trecutul în cuvinte,
între două ape și un ștrand orașul
completa rebus cu imaginația turiștilor,
se juca fotbal feminin pe terenul cu zgură
mingea era asemenea unui cap de bărbat navetist
între două trenuri se antrena pe terenul advers
descoperind metafora dintre sânii femeii
amețită cu griji și antrenată la cozi
îndelungi
unde răbdarea îi cerea să fie mai tare ca oțelul și să ia în piept
tutunul razei de soare,
să fie veselă și grabnic iertătoare,
momentele educative
se desfășurau în camere cu igrasie
sub perdele transparente
în care amorul era însoțit de mângâieri fierbinți
se redescopereau curbele și ascendenții,
tata îi declara iubire mamei,
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miros de fum
Jucăm un rol, în filmul viețtii noastre.
Tu joci și lupți în tot acest timp.
Lupți, pentru ce?
Pentru a fi înfrânt?!
Câștigi doar pentru o vreme...
Căci tu ai fost chemat pe acest păamânt,
Ca să faci față doar luptând
Cu CEL DE NEÎNVINS.
Dar când iubești, îți pierzi controlul
Și curajul se transformă-n nebunie,
Alunecând, în "CAPODOPERA" ținutului numit Viață.
Eu te-am iubit de când ai înflorit,
Înainte de a prinde rădăcini în mine...
Și te știam deja din somnul meu, din vise...
Și cine m-ar lua în seamă acum, dacă nu tu?!
Off, Universul meu,
De când m-am confesat că te iubesc,
Mă simt puternic și vanjos, ca Omul de zăpadă,
Ce stă în vânt și ploi la poarta sufletului tău...
Iubindu-te, din depărtatare, cu felul meu de-a fi...
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai să fim sinceri
hai să fim sinceri,
nimic nu se înalță cu o singură rugăciune,
pe drumul de fum al implorării
e necesar să strigi de mai multe ori
în urechile îngerilor
tu ești la granița dintre dumnezeu și minciună
femeie cu lăuntrul vamă de prunci
te privesc azi
în oglinda retrovizoare a timpului,
dintr-un ieri suit pe spinări de iubire
în biserica rugăciunii tale intrau
uneori genuni și eres
amintirea, decupată din cerebralitatea visului
îmi revarsă în lumânare declarația de singurătate
în ajun de mâine, astăzi
cred,
absența ta e motivată de trist,
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Facultatea de alienare
îmi donez mințile unei sticle cu rachiu
ieșit din Facultatea de alienare, licențiat schizo profesez la catedra cugetului Întuneric, sânge formolizat la țâța butoaielor cu uitare, uneori scuip saliva mea de cerneală-n hârtie, poeme de tot râsul, cruci îmi așteaptă răstignirea eresului, igienizând penița murdară de vorbă-n zadar, când îmi rămân unul în odaia tremurului de cuvinte merg pe podele ferindu-mi călcâiul de tăișurile înaintării către înapoi și nu, nu-mi grăi și tu despre iubire, sunt sătul de exfolierea eternității, de năpârlirea sfinților în icoane, când gura ta mănâncă pielea lor de praf, n-a mai sărutat demult nimeni Credința acolo, să spele cu buzele vremea ce-și lasă peste toate-ale uitării scrumul din țigareta cu fumul lovindu-se de tavanul odăii Pământ
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Psyche
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte din fum
Dau pagini de gânduri și-aleg o moșie
la care, pierdut în al vieții tumult,
n-am fost de un timp ce îmi strigă: "Prea mult!
Așează-ți hârtia pe masă și scrie!"
Ascult... și imagini încep să apară,
se-aștern în cuvinte-mbibate cu fum
din vatra-ngropată-n mormanul de scrum
iar lacrimi, în suflet, încep să mă doară.
Se-aprinde o flacără, arde în mine,
și jurul devine mai viu, mai real,
se-adună-amintiri dintr-un vechi ritual:
"Ce mulți sunt acolo! E vară! E bine!"
O pâine-aburindă se-aduce la masă,
rămâne-n prosoape căneala de țest,
o rugă se-ndreaptă, umilă, spre est,
în timp ce aroma-i se-mprăștie-n casă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caracatița iubirii
Mă-ncolăcesc cu opt brațe, sorbindute-n ventuze,
Diform fără schelet, suflet cum gelul moale
Mă strecor din abis, mă-nalț l-a tale buze,
O inimă să-ți dau, sau trei să-ți pun în poale.
Din fumul de cerneală în lacrimi îți scriu bilet
Și-mi storc din nouă minți, ce le-am, le dau ofrande
Să-ți ridic obelisc din truda-mi de atlet...
Te las minune lumii peste timp... Ochi-smaralde!
Prin hăuri mă strecor, te caut prin sirene
Mă efilând să-mi dau obor de-albastru sânge
Printre cristale-n ape-n corali și mii de perle...
Dar numai tu nu ești, îmi lași inimă a plânge.
Mă trimit sol, cu tot tentacule desprinse
De-un trup ce mi-a rămas să-mi refac simțul firii...
Și-mi schimb culori de suflet, din triste în aprinse,
Să te am dintre adâncuri... eu, caracatița iubirii!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În balon
Am un balon cu aer cald și cred că aș putea zbura
Pe fața nevăzută a lunii, să mă ascund de lumea rea;
Dar înainte să m-avânt în cerul ăsta ca un fum
Aș vrea cu mine să te iau, să-mi fii tovarășă de drum.
Vom zbura dincolo de nori și de acolo vom privi
Și-n curcubeu înfășurați, iubirea vom împărtăși;
La miezul nopții ca o ploaie de stele-aprinse vei cădea
Te voi usca cu o cometă și chipul ți-l voi săruta.
Și peisajele se schimbă, căci suntem ca într-o odisee
Iar râsul tău noapte de noapte va fi a mea Cale Lactee
Treptat și luna va descrește plutind pe bolta înstelată
Fiindcă nimic nu poate umbri iubirea noastră minunată.
Uite cum Venus licărește privind acest devotament
Când noi flirtăm pe cerul nopții duși de al dragostei torent
Și muza mea tu o să fii, să-ți scriu poeme de iubire,
Iar Orion și Andromeda ne vor veghea fără oprire.
[...] Citește tot
poezie de Graeme King, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Post-scriptum
timpul se întindea nesfârșit înaintea noastră
mai că aveam temeri că nu-l vom putea umple
drama noastră se desfășura pe cu totul alte planuri
orgolii vanități... stupide preocupări adolescentine
nu era de ajuns că veverițele inundaseră Cișmigiul
nici statuile uriașilor care înviaseră... nici barca
sărutul cădea sacadat în pământul returnat
pe motive de nefuncționalitate
odată cu iubirea
mâinile noastre se încurcau în detalii
poate pentru că
pe mine mă strângeau foarte rău pantofii
iar tu inhalaseși prea mult fum de țigară
cel mai probabil
delimitarea inexactă a esențialului
galbenul crăițelor ne acostase gleznele
porțiunea aceea susceptibilă de a fi remodelată
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stop!
Nu călcați și pe ultimile flori din sufletele noastre
Nu ne mai amputați gura și cuvântul
Nu vrem să ne puneți ecranele voastre drept ochi
Spunem NU implantului de difuzoare și a-lor voastre voci, în loc de urechile noastre
Vrem mâini pentru noi, nu aplauze și steaguri colorate îmbrăcate-n șepci
cu inscripții eronate
Nu vă aparțin drumurile noastre și lăsați-ne pași-n libertatea lor
Aerul NU este al vostru în care să turnați munții voștrii de fum și de gunoaie
Apa este viul din noi, nu o asasinați băgând radiații în izvoarele ei
Nu turnați betoane și asfalt în trupul nostru
Lăsa-ți florile libere și nu le puneți lanțuri la bara nichelată a nevoilor
Lăsați-ne norii-n pământ, pentru ca să crească albastru pe cer
Lasați-ne să culegem iarba vieții din trupul iubirii
Ne-ați transformat inimile în închisori și-ați pus clopote să ne cânte
Nu puneți foc în guri de armă și nu le lăsați libere pe străzi
Nu vă faceți centură de gloanțe-n jurul vostru, pentru ca să furați
viitorul copiilor noștrii
Copile plâng libertatea câmpiilor care mor în arșiță
Roșul macului pătează acum cerul, numai câteodată-n apus
iar noi,
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (septembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fum și iubire, adresa este: