Poezii despre Constantin Brâncuși și sărut, pagina 3
Cronică din Târgu Jiu
Pocnind din praz pe lângă Jiu
Nici urmă de tristețe,
Cu bravi olteni, din tată-n fiu,
Aprinși de frumusețe.
Privești Coloana lui Brâncuși,
Vezi Peștera muierii,
Cum varsă lacrimi celor duși
Pe Scaunul tăcerii.
Trec pe sub Poartă, stau la Masă
Ca sus, pe cer, o dublă stea
Perechea: mire și mireasă
Sărutul dragostei să-i dea.
Dar tot mai sus în raiul-dor,
Când dă în suflete dezghețu'
Își toarce-al cântului fuior
Prin flori Maria Lătărețu.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
E o masă a tăcerii la care stă
Gânditorul de la Hamangia.
Brâncuși obosit după călătoria prin lume,
se așază și el la masa rotundă din lemn
și gustă roadele pământului originar.
Suferința din gând își vede simbolurile
cum se nasc din lucruri simple.
Ideile se cioplesc în masa tăcerii,
pleacă fecund spre poarta sărutului și coloana fără sfârșit
după ce a inițiat himere, vrăjitoare, domnișoare, prințese...
și zborul unor păsări văzute la Hobița
chiar pești ori țestoase zburătoare.
Urmașii un timp n-au priceput nimic
considerându-l un copil plecat!
Sculptorul este prezent în piatra, metalul și lemnul lumii
mai mult decât în conștiința noastră
de neînsemnați muritori.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
Brâncuși a creat
Coloana Infinitului,
Poarta Sărutului,
Masa Tăcerii,
minuni așezate pe axa
unei mărturii universale.
Coloana Infinitului,
invenție nemuritoare,
spre cer e ridicată,
către soare
cu corpul înfipt în Univers
și temelia într-un loc vacant,
ne atrage mereu cu un aer savant,
mărturie rămasă-n veacuri moștenire,
ordonată geometric cu desăvârșire.
Să dovedească suprem că Brâncuși
a fost oltean get-beget,
un plugar plecat dintre brazde.
Țăran zămislit din pământ românesc
care a înălțat brazda din temelie
[...] Citește tot
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
Am intrat în altă lume și, dând poarta la o parte,
Am zărit iubirea însăși răstignind vise de noapte!
Iar sub ziduri, înăuntru, așteptau înlănțuiți,
Câte doi, zâmbindu-și galeș, rânduri de îndrăgostiți!
Păsări gata să-și ia zborul către cerul subțiat,
C-un sărut aprins în ciocuri și c-un aer tremurat,
Îmi transfigurau privirea și vedeam numai candoare
Ce se strecura în aripi cu tot aurul din soare!
Într-un colț, dusă pe gânduri, acordând ușor vioara,
O statuie-și cântă rostul numai când se lasă seara,
În rest, e așa cuminte, ca un nou născut visând
Că pământul îi e mamă, fără-a aștepta la rând!
Iar aproape de lumina ce urca vertiginos
În spiralele iubirii, cu un zâmbet prețios,
Se zărea tăcerea lumii luînd cina cea de taină
La masa cu albe jilțuri, fluturând a iernii haină!
[...] Citește tot
poezie de Marilena Ion Cristea din Neînverzitele păduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi nu murim, noi nu plecăm
Că suntem prea triști și-am uitat să zâmbim...
Că-ntr-un Crăciun plâns am învățat să murim...
Că-n locul iubirii, ura ne-alină...
Prieteni ai mei, nu țara ni-i vină!
Limfaticul scâncet, nu ni-e de ajuns!
Nu știm scrâșnet de câine, nici coarne de-mpuns!
Avem eleganța blândului Cuza!
Din Mihai și Ștefan, ne tragem noi spuza!
Că dacii ne-au dat demnitatea, iubirea,
Nu-nțelegem odată? Asta ni-e firea!
Să ne "luminăm" zici, frate Bălcescu?
Asta ne-ai dorit, domnule, Eminescu?
Cipriane-copil, Crai Nou ne lăsași...
Noi nu-l mai văzurăm, de când, tânăr plecași...!
Iorga-nțeleptule, cât dor ți-ai durut...
Când Brâncuși ne sculpta o poartă-n sărut...!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea din Crăciun însângerat (1 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Constantin Brâncuși și sărut, adresa este: