Poezii despre Johann Sebastian Bach și muzică, pagina 3
Bâlciul deșertăciunilor
Din Mauriciu venea Fabriciu,
din orașul Bristol primeam un pistol,
în Perpignan a crescut un bostan,
lăsăm în urmă cetăți și mustăți,
băiețelul din șezlong este văr cu Fam Van Dong,
mai lăsați voi jocurile, poezia, focurile,
un avion a căzut în șezut,
pasagerii, pionierii, inimile, creierii,
tara-ta-ta, goarnele au sunat,
tara-ta-ta într-un glas au cântat,
mulțumim din inimă porticului,
mulțumim din inimă tăticului,
dar tăcucul s-a-necat cu un os de pește plat.
Voci de oameni debitează, piaza rea rămâne piază,
spânzurați în piață joacă tontoroiul meargă-treacă,
trădători sunt peste tot, și atipici și în lot,
nu zdrobirăți voi trecutul, dar își duse iapa mutul,
ce păcat, ce păcat că piticul fu-mpușcat,
dar ce bine, dar ce bine, hoarda gnomilor revine,
conferințe și congrese, fețe noi și multe fese.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altarul Naturii
În templul Tău zi de zi trăiesc
Și mi se pare atât de firesc,
Să mă trezesc în al tău decor,
Plin de limină și culoare
Să admir fiecare floare,
Să respir aerul proaspăt, curat,
De verdele frunzelor curățat.
În fiecare zi Ai ales să-mi oferi
Altceva decât a fost ieri,
Mai ieri firul ierbii încolțea,
Pe pajiște copiii zburdau,
În grădini era mare zor
Pentru pregătirea peluzelor
Cu flori multe și colorate
Care pe care în frumusețe să se întreacă
În pământ sămânța germinează
Și ciclul vieții îl urmează,
Crește, înflorește și rodește
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea (12 noiembrie 2021)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă marilor tristeți
Mi-e-n suflet lacrimă și plânsul concert din muzică de Bach,
Între ruine și furtună mă zbat și-n chingi supusă-s, ah!
Mă dor viorile ce-n plânsul de grâne și de frunze-n vânt
Își lasă pașii peste ceruri, apoi se-ntorc către pământ.
Vulcani în umbre se înalță din a tăcerilor arsuri,
Deschid cărări sub pași și-n timpuri se-aștern la tâmple, în cununi.
De ce atâta-ntunecare?! Nori negri, lacrimi, suferinți...
Sunt doar o arcă rătăcită pe un ocean... Și am dorinți...
Mi-e-n suflet lacrimă și plânsul concert din muzică de Bach...
Destin?! Pe cerul vieții mele văd semne ce nu-mi sunt pe plac.
Cu litere de sânge, toamna, pe portative ruginii,
Își lasă notele funeste sub umbre veșnic viorii.
Vuiește iar durerea-n lume, prin mine iarăși trec tornade,
Mă-ndrept cu fiece secundă către neiertătoarea moarte.
Nu-mi răvăși întunecarea poveștii mele de a fi,
Ori nu te temi că pentru toate tu vei răspunde într-o zi?!
Între ruine și furtună mă zbat și-n chingi supusă-s, ah!
Mi-e pleoapa-n ceruri plumburie... Opaiț voi lumina, să ard.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Johann Sebastian Bach și muzică, adresa este: