Soare şi nisip

Marea Moartă

Seninul cade peste Marea Moartă
valurile,
dune de nisip ca ceara,
cerul deasupra
un deşert de cenuşă
de care atârnă
stele blonde, căzătoare,
inimi de sare înoată
în apele turcoaz.

Iordanul sfidează singur moartea
împrospătează grota
cu apă dulce,
sub nivelul mării
se moare câte puţin.

Pe mal cristale gălbui
sărută soarele levantului.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O oaza de iubire

Daca o picatura
Ar cadea
Intr-un ocean de nisip
As incerca
Fir cu fir sa ridic
O fantana.

Daca o raza
Ar lumina
O carare ingusta
As incerca
Sa caut margini
Ascunse.

Daca o floare
Exista
Dar nu intr-o vaza
As cauta
O camila
Si-o oaza.

[...] Citeşte tot

poezie de Doru Lascarache (20 martie 2009)
Adăugat de Doru Lascarache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plutind

Plutind pe un ocean de nisip,
din roca Soarelui rupt,
ici, colo cîte un pom,
sădit cu grijă de om,
la numai trei metri
este Marea Arabă,
ce straluceşte-n Soarele viu,
lăsînd o pată de lacrimă de azur,
nisipul cîntă sub asfaltul gri,
cum rîde nisipul plîngînd!
de omul ce nu-l preţuieşte.
Zgîrîe norii peste tot
pe pat de nisip celest
unde-s ascunşi figuranţii extratereştri
ce nu pot să-şi mai găsească rostul
în oceanul de nisip
munţi de nisip adunaţi-borcane
clipind în Soare!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea se iluminează

Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru şi de sare.

Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat
ca o umbră, ca un şarpe dezarmat.

Trec fantome-ale verii în declin,
corăbiile sufletului meu marin.

Şi viaţa mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenuşiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg şi salt şi curg.

Mai lasă-mă un minut,
mai lasă-mă o secundă,
mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.

Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, cea mai frumoasă rugăciune pe care o putem spune

Flacăra nu valorează nimic fără candelă,
candela fără rugăciune e o eroare a focului.

Cât de suav trebuie să fie cuvântul
care uneori are efect de păcat
din cauza insomniei,
înfloreşte întregul pământ,

candelă crescută la sânul icoanei pentru rugăciune:
prefă-mă din piatră
fluture de foc

să fiu de-o vârstă cu deşertul,
să urc din nisipuri prăbuşite,
să iubesc,
să n-am dorinţa de a fugi
din calea soarelui -
mi-ai face curtoazia de a-l muta pe cerul meu?

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae – 2019
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa fericirii

Mă plimb pe plaja pustie
calc pe fire de nisip
şi ascult ecoul primului val
mă întreb fără să vreau
de ce umbra ta
a rămas în amintire...
sub strălucirea unei lacrimi pe obraz
nu înţeleg ce s-a întâmplat
în acel rărărit de soare
când cerul săruta pământul
şi aburi albi se ridicau din mare
întoarce-te,
când se apropie amurgul
să te aşez în palma visurilor
ca o lumină în dansuri diafane
să recompunem împreună
zâmbetul stelelor de mare.

poezie de Maria Ciobotariu (4 martie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o vreme de stat sub pămînt la răcoare...

E o vreme de stat sub pămînt, la răcoare
bînd vin din ulcele de lut frăgezit
încep de acum mari explozii solare
zăpezile veşnice-n munţi s-au topit

E vipia-n toi, în nisipuri fierb ouă
în zbor se flambează cocorii şi pier
şi cei nenăscuţi tot se roagă să plouă
prelate încinse ne-apasă din cer

Oh, Doamne, şi umbra frunzarelor arde
termitele verii înoată-n mercur
iar timpul se sparge în foc de petarde

Tu vino cu mine, femeie, îţi jur
te-oi face să rîzi şi să nici n-ai habar de
fantasticul hades ce
spumegă-n jur!...

poezie clasică de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacanţa de vară

Soarele străluceşte pe cerul senin,
Plutind ca o imensă minge aprinsă,
Deasupra valurilor ce nesfârşit vin,
Destrămându-se pe plaja întinsă.

Nisipul auriu împodobit cu cochilii,
Ca un covor aşezat lângă mare,
Este un paradis al întregii familii,
Care se bucură liniştită la soare.

Copiii construiesc în nisip castele,
Înoată sau se bronzează la soare,
Ori stau liniştiţi sub colorate umbrele,
Ce minunată este vacanţa mare!

poezie de Paul Aelenei Jr. din Vara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul deşertului

Sub soare pal ucigător,
Plită-ncinsă e nisipul,
Pe cer nici urmă de nor
Când astrul a atins zenitul...

O caravană trece fără spor,
Cămile, anevoios "vehicul..."
Sub soare pal ucigător,
Plită-ncinsă e nisipul...

Şi nu-i nimic încântător,
Că fierbe pe nisip ibricul,
Încântare-i umbra unui nor,
Ce le răcoreşte chipul...

Sub soare pal ucigător.

rondel de Ioan Friciu (15 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisipuri

pe plaja care dă aici cu scoici
în mare
trece femeia cu burta la gură
printre femei cu burta la soare

ele nu se aşteaptă să nască
ea nu se aşteaptă să-i crească
o alta
vechi-născutul - urâtul - şi aici

se desparte de timpul trecut
de când arată ca o clepsidră

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!