Poezii despre adevăr și justiție, pagina 3
Sectele nesimțirii
O obligație aveți și e morala;
Singuri să vă opriți din nesimțirea
Prin care unicul discurs vă este fala
Crezându-vă dotați cu... nemurirea.
Vă tot înconjurați de fani, adepți
Cu aceleași obiceiuri și năravuri,
Făcând prin viciu hoarde de inepți...
Vă premiați în false festivaluri.
Limb-o schimonosiți, ca blestemații;
Injurii-n apelații de criterii...
Vă lingeți între voi, infatuații
În comentarii, dialoguri de mizerii.
Găști de necultivați, de proști, sunt multe
Și cu vechi stagii ce invocă în neștire
Că propriile imbecilități sunt culte
Iar scrisu-alambicat, schimonosit, e pregătire.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să îmi răspunzi, să înțeleg...
Aș vrea să îți scriu, să vorbesc cu tine, Doamne,
de ce pe lume sunt atâtea drame,
de ce noi suntem răi, suntem nebuni
și îmbracăm un adevăr doar cu minciuni,
de ce în clipa scurtă a bătrâneții,
descoperim ce este calea vieții
Aș vrea să îmi răspunzi, să înțeleg,
în simplitatea Ta să te dezleg,
căci mi s-au dus atâția dintre noi
plecați de ieri, de-acum, la fel de goi
și au plecat fără averi deșarte,
rămase pe pământ, moartea împarte,
prin tribunale, rude se găsesc dușmani
și mor curând și ei gândind la bani
Aș vrea să îți vorbesc, aș vrea să mă și ierți,
căci am greșit cât nouă printre vieți,
acum încep să văd și-ți caut lumina,
era atât de-aproape și divină
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hiram Scates
Am încercat să câștig funcția
De președinte al Consiliului Districtual
Și am ținut multe discursuri în tot ținutul
Denunțându-l pe Solomon Purple, rivalul meu,
Ca inamic al populației,
Având legături oculte cu principalii oponenți ai binelui public.
Tineri idealiști, bătrâni luptători căzuți în mizerie,
Agățându-se de un fir subțire de speranță,
Suflete care au riscat totul pentru adevăr,
Amărâții pământului așteptând justiția cerească,
S-au adunat în spatele meu și mi-au urmat vocea
De mântuitor al Districtului.
Dar Solomon a câștigat postul;
Atunci, în fața noii perspective,
Mi-am îndemnat susținătorii
Să vină sub steagul lui,
Numindu-l campion, numindu-l Regele
Muntelui de Aur când nici nu se închisese bine ușa în urma mea,
Flatat fiind de propunerea lui Solomon
De a fi numit secretarul consiliului.
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezmembrări
E salamandric visul că tot putem reface
După ce ardem scrum pân' la aneantire
Golind oameni de suflet, lăsați o carapace
De bani, averi, de sex, cu cinstea o amintire.
De atâta egoism blamăm căsătoria,
Iubim în aventuri, familia-i anostul;
Separați divorțăm și judecătoria
E între noi un troc... copiii doar fac rostul.
Edificări de secole, milenii, le-am pus jos;
Mânăstiri cu conace și case părintești,
Palate, școli, spitale, lăcașul cuvios,
Poștalioane, han, iubiri copilărești.
Tăiem păduri ce-au fost străbunilor odor
Și vindem lemnu-n seva ce plânge-o fălnicie.
Din vânătoare facem un simplu abator...
Pământuri asecăm într-o sălbăticie.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea poetului
O, rege, răzbunare, răzbunare!
Îți cad la picioare.
Fii drept și pedepsește pe cruntul ucigaș
Osânda lui în vremuri viitoare
S-arate lumii dreapta-ți judecată,
Să fie-o pildă pentru ticăloși!
(din tragedia "Venceslas" de Jean de Rotrou)
Sclav al onoarei, suflet drept,
Jignit de clevetiri mărunte,
Poetul cu un glonte-n piept
Muri plecându-și mândra frunte!...
Ocara lumii și minciuna
L-au supărat, nu l-au supus,
Și singur ca întotdeauna
S-a răzvrătit... și-a fost răpus!
Răpus! Ce rost mai are plânsul
Și corul laudei deșarte
Și scuza foanfă pentru dânsul
În fața împlinitei soarte?
[...] Citește tot
poezie clasică de Mihail Lermontov din Poezii (1959), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O poemă deschisă
Nici nu știu pe unde să mai caut
acest tribunal divin despre care vorbesc nebunii
în timpul crizelor de personalitate,
ca să-mi vărs amarul și să lansez scrisori deschise
către toate colțurile Universului.
Să-i dau în judecată pe toți acei oameni de paie,
pe toate acele buruieni uscate,
stropite cu sudoarea ignigenă a neputinței
și lăsate să ardă sub un soare răbdător -
încet, sigur și frumos.
Dragoste, acei oameni de paie care au mințit cu adevărul
și care au furat ani buni din viețile tuturor
cu simulacrele lor, cu licitațiile lor puse în scenă,
cu moartea lor plină de viață.
Dragoste, pe sânul tău de lapte și miere vreau să îmi odihnesc capul
și să strig către infinit printre suspinele
lăsate să plonjeze în marea deschisă între noi
ca plaga unui pământ înconjurat și toropit.
Deși am uitat să-ți scriu poezii,
îmi mai aduc aminte de tine printre picături
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata care cânta
Fata aceea cânta în somn,
Somnul era a doua natură a ei,
A fost așezată pe un scaun, legată și executată,
Dar ea cânta, nu crezi? Se-ntuneca tot mai mult.
Doar după cântec știam unde se află.
Apoi, el i-a spus o glumă, fata a tușit, a râs,
A tușit, a râs, e adevărat? Da, așa fusese.
I s-a dat un medicament, era ceva special,
cu efecte secundare grave, fata a mai murit o dată,
s-a ridicat ca după un somn lung și mi-a propus
un joc de-a baba-oarba sau de-a tata și mama.
Am ales ambele. Ce ne-am jucat.
Îmbătrâneam văzând cu ochii, ea arăta caraghioasă,
Râde a de mine, dar ea era caraghioasă. Știi, mi-a spus,
Mai am o sută de surori, dar tu? În jurul nostru erau oglinzi.
Aici sunt eu, nu, aici, nu, acolo. Cineva arunca flori peste noi,
Parfumul lor ne sufoca. Opriți, am strigat. S-au oprit.
Cine erau ei? Dar noi? Exact ca la o școală nouă,
unde nu știi pe nimeni. Cineva număra, un, doi, trei, la dreapta,
patru, cinci, șase, la stânga, apoi cel ce număra a murit.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirile
Motto: "N-ai cum să te pierzi, și nici să greșești
Dacă în inima ta pe Iisus Îl primești"...
Fericit omul bun, și frumos, și curat
Iisus Hristos și pentru el S-a rugat
Pe Muntele Măslinilor și pe Cruce
În urletele gloatei năuce.
Fericit cel ce pierde totul în viață
Avere, trufie măreață
Dar nu și credința în Domnul Iisus
Care pe toți ne iubește nespus.
Fericită femeia ridicată de îngeri la stele
Din mocirla păcatelor grele.
Ea trupul și sufletul și-a pângărit
Dar totul se iartă, fiindcă s-a pocăit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (2 mai 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cultul impersonalității
Mă joc de-un timp și eu de-a v-ați ascunselea
în travestiul snob și reguli nu respect,
tot mulțumit de mine; un prospect
într-una, chiar de-s circumspect,
ce nicidecum nu mă simt,... un hai-hui pe ici, pe colea.
E jocul cel mai practicat, la mare vogă,
de-a fi tot mai puțin reali; ascunzători
creându-ne-n "by self", cu nimb de impostori,
spărgând oglinzile din jur, nevăzători
cu ochii larg deschiși... luând des tupeu de togă.
Tot ne privim, pierduți ca translucizii,
ne strângem mâna alene asenzorial,
paralizați în propriul gând, atemporal
la moartea, suferinț-aproapelui... cu gând de bal,
fără să-i spunem adevărul... indiferent, perfizii.
Ce-i drept, prețuim timp mai mult, suntem avizi
de narcisism; vrem ode zilnice cu jind de înălțare
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi suntem trei
Puțin câte puțin, adaptează-te.
Acesta este esențialul la ceea ce vreau să spun.
Dintr-un embrion, care se hrănește din sânge,
devine un bebeluș care suge lapte,
un copil care se alimenteză cu hrană solidă,
un căutător al înțelepciunii,
un vânător de experiențe necunoscute.
Imaginează-ți cum ar decurge conversația cu un embrion.
Tu ai putea spune: " Lumea exterioară este vastă și complexă.
Există lanuri de grâu și trecători în munți, și livezi înflorite.
Noaptea se văd mii de galaxii, iar la lumina soarelui,
frumusețea prietenilor dansând la o nuntă."
Întrebi embrionul de ce el sau ea stă încovoiat
în beznă cu ochii închiși.
Ascultă răspunsul:
[...] Citește tot
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre adevăr și justiție, adresa este: