Poezii despre adevăr și libertate, pagina 3
Te-nșeli...
Tu zici că mi-e mai bine fără tine -
Deții tu adevărul absolut?
Mi-ai mai făcut rău, crezând că faci bine
Și habar n-ai avut cât m-a durut!
C-un pupic nu resuscitezi iubirea,
C-un zâmbet, rănile nu poți să-nchizi;
Inima-i plumb, mi-ncercănezi privirea,
Iar poarta către tine n-o deschizi!
Sunt liberă și să plec și să stau,
Așa ai vrut, e numai vina ta:
Acum te vreau, mâine nu te mai vreau,
Ca tine, știu și eu a mă juca!
Tu ai luat iubirea ca pe-un joc,
Eu, însă, m-am pus miză chiar pe mine
Și cum la jocuri n-am avut noroc,
Te-nșeli, nu mi-e mai bine fără tine!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea morților vii
Un mort mi-a spus să tac și am tăcut,
Nu am murit că e mai greu să mori când vrei,
Lipsa libertății fizice contribuie la creșterea lipidelor,
Comisionarii adevărului mișună precum șoarecii,
Au mâncat arhiva, bun venit sub acoperișul nostru,
Arteziana vorbăriei spăla un taur rahitic,
O femeie frumoasă ținea în brațe urna fostului iubit ucis de ea însăși,
Cine s-o judece? Toți suntem la fel. Cine nu a ucis pe puțin o iubire?
Mergi în pustiu și încearcă-ți vocea. Vei auzi un scâncet.
Așa s-a născut primul copil extraterestru.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă rog la tine
Mă rog la tine... Bunule Părinte,
Îngenuncheat... cu capul în pământ,
Să-mi lași măcar aducerile-aminte
Și-arama frunzei pe-aripă de vânt.
Aprind lumini... iertării de păcate,
Ispitelor ascunse într-un măr,
Când arde-n suflet dor de libertate
Și adevăru-i totuși... adevăr.
Mă rog la tine Doamne... cu speranță,
Cuvintelor a le găsi un rost,
Fii răbdător cu-a lor exuberanță
Și nu uita... cât de aproape-am fost.
Deschide calea gândului spre bine,
Mai dăruiește-mi primăveri și toamne,
Pietrificând... în clipele puține
Greșelile ce vor să mă condamne.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua roșie
Se ciocnesc nebuloase,
Sisteme solare, stelare.
Aștri se sting și devin materie moartă
Ori învie apoi ca o Supernova.
Atomii murmură,
Sferele cântă,
Și miliardele de ani-lumină trec,
Ori vin, cine mai știe!
Undeva pe-o așchie,
Mărginit în nemărginire,
Stă omul, la Capul Bunei Speranțe.
Numără stelele fără număr,
Măsoară depărtările fără capăt,
Și fuge cu cugetul
Când înainte, când înapoi,
Clădind adevăr efemer și marele vis
Pe și mai mari incertitudini.
Visul este însă departe
Ca stelele roșii uriașe
Care sunt de-o sută de mii de ori
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risc
Dacă râzi, riști să pari prost,
Dacă jelești, riști să pari slab.
Dacă întinzi o mână cuiva, riști un angajament,
Dacă îți expui sentimentele, riști să-ți dezvălui adevărata natură.
Dacă îți faci cunoscute visele și ideile, riști să fii considerat naiv.
Dacă iubești, riști să nu fii la rândul tău iubit,
Dacă trăiești, riști să mori,
Dacă speri, riști să cunoști și disperarea,
Dacă încerci să faci ceva, riști un eventual eșec.
Dar riscurile trebuiesc asumate, pentru că-n viață adevăratul risc este să nu riști nimic.
Cel care nu riscă nimic, nu realizeaza nimic, nu are nimic, este nimic și devine nimic.
Deși evită suferința și dezamăgirea,
El nu poate, pur și simplu, învăța, simți, schimba ceva, crește sau trăi.
Prizonier propriei servituți este un sclav care și-a pierdut toată libertatea.
Numai cel care care riscă este cu adevărat liber.
Împlinirea propriei ființe este mai grea decât propriul sacrificiu.
poezie de William Arthur Ward, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rolul de paiață
Atât de mult
am exersat murirea
încât nu am să știu
nici eu
când am să mor,
probabil și atunci,
ca și acum,
am să tot joc
un rol de muritor...
știu că moartea
nu mă ia în seamă,
am liber de la ea,
sunt demodat,
îmi zice,
- mă amice,
în rolul meu
atât de bine ai jucat
că mi-am permis și eu
concediu adevărat,
ești primul muritor
[...] Citește tot
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freelancer
Visam demult să mă retrag
în spațiul meu material
o liniște pusă-n libertate
să țin capul sus
cu torța aprinsă la vedere.
Privesc curcubeul gândurilor
și-al stărilor,
ud semințe de cuget...
Sper să păcălesc fixațiile
care mă împiedică să văd
dincolo de aparențe!
Meditativ la infinit,
sfredelind în timp,
descompun imagini
cu sensul purificat al dorinței de-a fi
și-al sufletului de-a respira.
Nu există experiență a libertății!
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contrabandistul
Urmărește-l când scoate pe gură
cuvintele lui umflate justiție, democrație,
fraternitate, libertate, internaționalism, pace,
pace, pace. Fă-ți un obicei
în a nu da nici o atenție
privirii lui voit oneste, vizelor, ștampilelor
semnăturilor lui. Fă-ți o datorie
în a arăta lumii conținutul lor
în limpezimea adevărului.
Nimeni, cu asemenea calabalâc de vorbe-n spate,
nu are dreptul să declare ceva...
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar înțeleptul...
Teoria darwiniană a evoluției concluzionează:
Schimbarea ( sau devenirea ), nu existența, este esența realității.
Iar înțeleptul, familiarizat și impregnat cu acest mare adevăr,
așteaptă calm moartea care, după știința lui, îl va reduce la neființă;
el are informațiile supreme și-n același timp savurează
bucuria cea mai dulce, aceea că omul are privilegiul experienței.
Pentru el sufletul e doar gazda unor atomi; dac-ar fi subiectul
exclusiv al unor mutații invariabile și inexorabile, n-ar mai fi liber;
datorită naturii lor, atomii sunt înzestrați cu o inițiativă autentică,
iar sufletele noastre cu un fel de libertate.
Universul nu este creat de zei; n-a fost creat pentru noi;
a fost, independent, modelat de hazardul întâlnirii unor atomi,
care, încercând fel de fel de combinații,
au fost forțați să se accepte-n forma lor prezentă.
poezie clasică de Henri Bergson din Filozofia poeziei: Geniul lui Lucretius, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
O pasăre rănită
Bate cu aripa frântă
Aerul rece.
Zbaterea penelor
Îl încălzește
Din când în când
Iar
Curentul cald
O poartă pentru scurtă vreme
În plutiri fără țintă
Deasupra lumii.
Privită de sus
Lumea pare frumoasă
Și nu i se vede
Capătul.
Privită de jos
Pasărea pare liberă
Și nu i se vede
Infirmitatea.
Iluzia zborului
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre adevăr și libertate, adresa este: