Poezii despre adevăr și libertate, pagina 2
Derjavin
Așa-i! Nimic nu-i mai presus
De a poetului menire!
El are adevăr de spus
Și-un scop: folosu-n omenire!
De ură-n suflet clocotind,
Necinstea, jugul îl mânie,
Sclav, liber sufletește fiind,
El nu poate trăi-n robie.
El ține drept un sfânt izvod,
La Rău, să se împotrivească.
Spre tron, sau stând pe eșafod,
Cu fața mândră să privească.
Nici teama nu îl îngrozește,
Iar moartea-nfruntă cu dispreț
Și-n inimi tinere trezește
Avânt, cu versu-i îndrăzneț.
poezie de Kondrati Feodorovici Rîleev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acesta
Ei spun că simulez sau mint
În tot ce scriu. Nu este așa.
Adevărul este că eu
Simt prin imaginație.
Nu folosesc corzile inimii.
Tot ce visez sau las liber
Alunecă de pe mine sau moare,
Așa cum se întâmplă cu-o terasă care privește
La lucruri de dincolo de ea.
Acele lucruri mă călăuzesc.
De aceea eu scriu din mijlocul
Lucrurilor, nu lipit de picioarele cuiva,
Liber de propriile mele confuzii,
Preocupat de ceea ce nu este.
Sentimente? Să lăsăm cititorul să simtă.
poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arta de a fi elev
Este cea mai frumoasă și mai dificilă artă
din lume unică și irepetabilă Toată lumea
o știe pe de rost Însă nimeni nu o cunoaște
Fiecare elev își inventează arta sa luând lu
mea de la capăt În fiecare copil Dumnezeu a
sădit o cale Cu fiecare copil adevărul vine din
nou în lume Condiției umane i se mai dă o șansă
Adevărul Binele și Frumosul vin în fiecare zi la
școală
Numai Libertatea totuși are zece minute pauză
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (8 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valori înalte
Libertatea este cea mai scumpă,
demnitatea-i piatră de temelie,
adevărul un puternic liant,
toate dau încredere deplină
în valori înalte.
Atunci falduri se înalță
ca farurile la țărm
și toți oamenii știu
spre ce se îndreaptă
fără să li se pună piedici
din spate.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În clipa regăsirii
În libertatea mării constrângerea e malul
Deplinul întuneric lumina o conține
Pe țărmul neclintirii neliniștea e valul
și din ce-a fost el lasă doar lumea care vine.
Nimic îți pare totul când cauți nemurirea
În muta disperare tăcerea e cuvântul
Nefericirea însăși cuprinde fericirea
când, plin de umilință, tu părăsești pământul.
Iluzia, supusă, ascunde adevărul
doar pentru a-l cunoaște în clipa despărțirii
Acela care astăzi înseamnă trecătorul
și care este veșnic în clipa regăsirii...
poezie de Elena Liliana Popescu din Unde ești, timp? (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anarhia în stare pură
Prietenul îmi vorbește de libertate,
Egalitate, fraternitate, dar ține în cușcă
Puii de tigru, șapte, o anarhie pură domnește
În mințile noastre, știm ce este un cățel,
Nu știm ce este un om, mângâiem cățelul,
Eu îi iubesc, vă asigur, inspir cu nesaț viața,
Păstrez câteva viniete de melancolie,
Mă sufoc uneori din lipsă de ceva adevărat,
Pur, cum ar fi anarhia din capul nostru,
Dar care nu se trădează nicicum.
Ne lipsește, vorba lui Allen,
Magical Blend. Ca și instalatorul, duminica,
Poate și Dumnezeu
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua roșie
Se ciocnesc nebuloase,
Sisteme solare, stelare.
Aștri se sting și devin materie moartă
Ori învie apoi ca o Supernova.
Atomii murmură,
Sferele cântă,
Și miliardele de ani-lumină trec,
Ori vin, cine mai știe!
Undeva pe-o așchie,
Mărginit în nemărginire,
Stă omul, la Capul Bunei Speranțe.
Numără stelele fără număr,
Măsoară depărtările fără capăt,
Și fuge cu cugetul
Când înainte, când înapoi,
Clădind adevăr efemer și marele vis
Pe și mai mari incertitudini.
Visul este însă departe
Ca stelele roșii uriașe
Care sunt de-o sută de mii de ori
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste
Ce frumos s-a-ntâmplat
cântecul adevărat.
Ai adunat sunetele
și mi-ai spus: "Pune-ți-le.
Ia-le și-mbracă-te
în haină de dangăte. google. ro tumblr_n44yins7bT1r4ueyro1_500
Fă-te sărbătoare
răsunătoare.
Fă-te cântec de zi
și povestește-mi și zi-i
cu nesfârșita mulțime,
[...] Citește tot
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcerea la rădăcini
De oriunde-ai fi în lume,
întoarcerea la rădăcini
te arde ca un cărbune,
să vii acasă din străini.
Copil, aicea te-ai născut.
De ce-ai plecat din țară?
Aici prieteni ai avut.
Și pâinea nu-i amară.
Aici sunt părinții tăi,
frații și surorile.
Tot aici sunt munți și văi
să le calci cărările.
Aici străbunii au luptat
ca să avem libertate.
Când au murit, le-am adunat
oasele împrăștiate.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă nu acesta-i adevărul
mai ușoară ca o pânză de păianjen
pe care o destramă răsuflarea dinaintea morții
ți-e inima după ce ai rostit adevărul ținut prizonier
greu ca o piatră de moară deprinsă să macine
adevărurile mici neluate în seamă
poți alerga atunci
de la frunte la tâmple și prin coșul pieptului
fără lanțuri printre zăbrele largi
liber ca pasărea cerului
în ziua ne-mâniei bolborosind
Doamne ce mă fac dacă nu acesta-i adevărul
deja i-am spus ridică-te și umblă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre adevăr și libertate, adresa este: